Căţeaua şi surata ei de La Fontaine

Una dintre interpretările acestei fabule „Căţeaua şi surata ei” sugerează că La Fontaine a folosit animalele pentru a reprezenta relația dintre două femei geloase și invidioase una pe cealaltă. Cățeaua reprezintă femeia dominantă, care se simte amenințată de apariția suratei ei și încearcă să o umilească în fața celorlalte. Surata, în schimb, rămâne demnă și nu se lasă intimidată de cățea. De asemenea, se spune că această fabulă a fost inspirată de o poveste populară din Orientul Mijlociu.

Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,
Un pic de păsuire lehuza i-a cerut.
Erau căţeii mici, mai trebuia
Să stea puţin în ea…
Iar când şi păsuirea a trecut,
S-au ivit în prag cu toţii,
Mârâind, rânjindu-şi colţii.
– Scoate-ne, de eşti în stare!
(Se făcuse haita mare…)

Nu-mprumuta nimic, nicicând,
Unor mişei:
Te vei căi cât de curând:
Căci, de la ei,
Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!

Rezumat extins la fabula Căţeaua şi surata ei de La Fontaine

Fabula „Căţeaua şi surata ei” de La Fontaine este o poveste despre invidie şi egoism, care arată cât de dăunătoare pot fi aceste trăsături în relaţiile interpersonale. Povestea începe cu o căţea care îşi laudă proprietarul pentru grija pe care i-o acordă, dar în acelaşi timp îşi critică surata pentru faptul că a ales să trăiască liberă şi săracă, în loc să se aşeze la un stăpân.

Într-o zi, cele două se întâlnesc din nou, iar căţeaua bogată îi arată cu mândrie suratei sale toate privilegiile de care se bucură: mâncare, apă curată, adăpost şi dragostea stăpânului. Surata îi răspunde cu sinceritate că a ales libertatea şi sărăcia în locul dependenţei şi a restricţiilor, ceea ce o face să se bucure de viaţă.

Când proprietarul cade grav bolnav şi este nevoie să îi fie adusă medicamentaţia, căţeaua bogată îşi cere suratei ajutorul, dar aceasta îi răspunde că nu are timp, deoarece are multe de făcut şi nu poate să lase totul deoparte pentru a o ajuta. În cele din urmă, căţeaua bogată reuşeşte să ajungă la medicament şi îşi salvează stăpânul, dar în acelaşi timp realizează că surata ei avea dreptate şi că a fi liber şi sărac poate fi la fel de valoros ca şi a fi bogat şi dependent.

Moralul acestei fabule este că libertatea şi independenţa valorează mai mult decât confortul şi securitatea oferite de o viaţă sub controlul altcuiva. De asemenea, ea ne învaţă că invidia şi egoismul nu aduc niciodată fericire şi că este important să ne respectăm pe noi înşine şi alegerile pe care le facem, precum şi să fim solidari cu cei din jurul nostru atunci când aceştia au nevoie de ajutorul nostru.