Poezia „Casa părintească” de Grigore Vieru a fost cenzurată și interzisă în perioada comunistă din Republica Moldova, deoarece nu promova ideologia oficială. Cu toate acestea, poezia a fost transmisă clandestin și a devenit foarte populară, fiind considerată o manifestare a dorului de patrie și a iubirii pentru tradițiile și valorile moldovenești.
După căderea regimului comunist, poezia a fost inclusă în programa școlară și este considerată acum un simbol al luptei pentru libertate și independență a poporului moldovean.
Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:
E păcat, nu-i drept şi nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toţi avem copii şi vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aştepta?!
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da şi vor schimba lăcată
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca şi noi cândva din viaţă
Şi părinţii sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.
Rezumat extins la poezia Casa părintească de Grigore Vieru
„Casa părintească” este o poezie scrisă de poetul Grigore Vieru, în care el evocă sentimentele sale față de casa părintească și amintirile legate de copilărie. Poezia este structurată în trei strofe, fiecare dintre ele având patru versuri.
În prima strofă, poetul descrie casa părintească ca fiind un loc plin de amintiri și iubire, unde timpul parcă stă în loc. El evocă chipurile părinților săi și zâmbetul mamei sale, care a fost mereu aproape de el.
În a doua strofă, poetul vorbește despre copilăria sa și despre jocurile pe care le juca cu frații săi. El menționează și munca grea a părinților săi, care își dădeau silința să le ofere o viață mai bună.
În strofa finală, Grigore Vieru vorbește despre dorul său de casa părintească și despre faptul că, oricât de departe ar fi el de acel loc, aceasta va rămâne mereu în inima sa.
Poezia „Casa părintească” este un omagiu adus valorilor tradiționale și familiei, fiind considerată una dintre cele mai frumoase creații ale lui Grigore Vieru. Ea a fost inclusă în cartea sa „Fereastra sufletului”, publicată în anul 2000.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
