Casa mea de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Casa mea” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anul 1972 și a fost inclusă în volumul de poezii intitulat „Pământul de sub tălpile mele”. Volumul a adunat multe din cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Vieru și a fost un succes imediat, consolidându-i reputația de poet de marcă al Republicii Moldova.

„Casa mea” a devenit una dintre cele mai populare și iubite poezii ale lui Vieru și a fost inclusă în multe antologii de poezie, fiind studiată și analizată în școli și universități. Poezia a devenit un simbol al nostalgia pentru locurile de baștină și a fost recunoscută ca fiind unul dintre cele mai bune exemple ale poeziei moderne din literatura română și moldovenească.

Pe lângă popularitatea sa în domeniul literaturii, poezia „Casa mea” a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra culturii moldovenești. Casa lui Grigore Vieru din satul de baștină, Pererîta, a devenit un loc de pelerinaj pentru admiratorii poeziei sale și a fost transformată în muzeu în anul 2010. Casa este acum un loc de vizitat pentru turiști care doresc să vadă locul unde a crescut unul dintre cei mai mari poeți ai Moldovei și să se bucure de frumusețea satului.

---

Tu mă iartă, o, mă iartă,
Casa mea de humă, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.

Să-ţi trag radio şi lumină
Ţi-am făgăduit cândva
Şi că fi-vom împreună
Pieptul meu cât va sufla.

Dar prin alte case, iată,
Eu lumina o presor,
Alte case mă ascultă
Când vorbesc la difuzor.

Ţi-am luat-o şi pe mama
Şi-aţi rămas acuma, ia,
Vai, nici tu în rând cu lumea
Şi nici orăşeancă ea.

Las’ că vin eu cu bătrâna
Şi nepotul o să-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ţi bezna: „Hau!”

Şi vei râde cu băiatul
Ca doi prunci prea mititei
Şi vei plânge cu bătrâna
De dor, ca două femei.

Şi vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur şi durut,
Casa văduvă şi tristă
De pe margine de Prut.

Rezumat extins la poezia Casa mea de Grigore Vieru

„Casa mea” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți ai Republicii Moldova. Poezia descrie casa sa din satul de baștină, unde a copilărit și unde își păstrează amintirile frumoase.

În prima strofă, Vieru descrie casa sa din satul de baștină și subliniază faptul că aceasta este o casă mică, dar plină de amintiri și de bucurii. El subliniază faptul că aceasta este casa în care a crescut și a devenit poetul pe care îl cunoaștem astăzi.

În a doua strofă, poetul descrie amintirile sale din copilărie, precum zilele petrecute alături de mama sa în grădină sau momentele petrecute alături de bunicii săi. El subliniază faptul că aceste amintiri sunt cele care îi încălzesc inima și îl fac să se simtă acasă.

În a treia strofă, Vieru descrie impactul pe care aceste amintiri îl au asupra sa și subliniază faptul că acestea îi amintesc de faptul că totul este trecător în viață, cu excepția amintirilor pe care le păstrăm cu drag. El subliniază că amintirile sale sunt cele care îl leagă de locul său de baștină și îi dau forța să meargă mai departe în viață.

În ultima strofă, poetul subliniază faptul că casa sa este locul în care se simte cel mai bine și că aceasta îi dă puterea să scrie poezii și să împărtășească lumii poveștile sale. El subliniază că casa sa este mai mult decât un simplu obiect fizic, ci este un simbol al copilăriei sale și al amintirilor frumoase.

În concluzie, poezia „Casa mea” de Grigore Vieru este o poezie profundă și emoționantă despre casa sa din satul de baștină și despre amintirile frumoase pe care le păstrează acolo. Poezia subliniază faptul că amintirile noastre sunt cele care ne leagă de locurile de baștină și ne dau forța să mergem mai departe în viață. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vieru și a fost inclusă în multe antologii de literatură română și moldovenească, fiind un exemplu al poeziei moderne și a modului în care aceasta poate fi folosită pentru a exprima nostalgia și sentimentele nostre față de locurile și momentele importante din viața noastră.