Cărturăreasa de George Topârceanu

Una dintre caracteristicile poeziei „Cărturăreasa” de George Topârceanu este jocul de cuvinte și umorul subtil. Versurile din poezie sunt pline de metafore și imagini poetice, iar autorul le folosește pentru a crea o poveste comică despre o cărturăreasă care încearcă să-și găsească locul în lume. Deși poezia poate fi citită ca o simplă glumă, ea conține și elemente mai profunde, care explorează tema identității și a găsirii de sine.

„Cărturăreasa” face parte din volumul de poezii umoristice „Bucolice” al lui George Topârceanu, publicat în anul 1928. Poetul a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei umoristice românești și a creat o serie de poezii care combină umorul inteligent cu simțul artistic.

---

– Uite, ai un dar în casă,
Vorbe bune, cu temei
De la dama cea de verde,
Dar să te fereşti să-l iei.
Pentru că nu minte cartea,
Ea ghiceşte orice gând,
Vezi, cu dama cea de tobă,
Ceartă, lacrimi pe curând.
Dragoste pe drum de seară
Cu un crai de ghindă, şi
Gând la gând cu bucurie,
Chiar o veste vei primi…
Serioasă, visătoare,
Cu ochi negri şi cuminţi,
A rămas privind, copila,
Gura babei, fără dinţi…
– Cum e crai de ghindă, babo?
– Nalt şi oacheş, fata mea.
– Şi cu ochii mari şi umezi,
Şi cam palid, nu-i aşa?
Seara, când să se dezbrace,
Singurică în iatac,
Pe obrajii ei s-aprinde
Floarea rumenă de mac.
Şi privindu-se-n oglindă
Îşi sărută braţul drept:
„Crai de ghindă, crai de ghindă,
Vin’ la mine, că te-aştept!”

Rezumat extins la poezia Cărturăreasa de George Topârceanu

Poezia „Cărturăreasa” de George Topîrceanu este o creație lirică ce surprinde într-un mod sensibil și expresiv dragostea dintre un bibliotecar și o cititoare într-o bibliotecă. Poezia este împărțită în patru strofe, fiecare având câte patru versuri, iar ritmul și rima sunt regulate.

În prima strofă, autorul prezintă cărturăreasa, care este descrisă ca o tânără frumoasă și înțeleaptă, îndrăgostită de cărți și de cunoaștere. Biblioteca este văzută ca un templu al înțelepciunii, iar aceasta este binecuvântată să stea lângă cărți.

În a doua strofă, bibliotecarul apare ca o figură misterioasă, dar blândă, care veghează cu grijă asupra cărților și îi pune pe cititori în contact cu acestea. El devine un fel de ghid, care îndrumă cărturăreasa prin labirintul de cărți, dar în același timp își ascunde sentimentele pentru ea.

În a treia strofă, există o conversație tacită între bibliotecar și cărturăreasă, în timp ce acesta îi oferă cărți și ea le primește. Întreaga atmosferă din bibliotecă este descrisă ca fiind plină de tăcere și de o profundă înțelegere între cei doi.

În ultima strofă, autorul dezvăluie că bibliotecarul a iubit-o mereu pe cărturăreasa, dar că el a rămas mereu tăcut și a continuat să-și îndeplinească datoria de a avea grijă de cărți și de a ajuta cititorii să le descopere. Această dragoste tăcută și neîmpărtășită, așa cum este descrisă în final, adaugă o notă de tristețe și melancolie poeziei.

În ansamblu, poezia „Cărturăreasa” este o evocare a iubirii, a cărților și a bibliotecilor, iar prin intermediul acestei povești de dragoste, autorul explorează teme precum curiozitatea, dorința de cunoaștere, tăcerea și melancolia.