Carol Robert de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Carol Robert” de George Coşbuc este că a fost scrisă într-un moment de înălțare a sentimentului naționalist în România. Poezia a fost publicată în anul 1898, în perioada cunoscută ca „Revoluția Culturală” sau „Renașterea Națională”, când literatura română începea să se desprindă de influența literaturii străine și să se concentreze asupra valorilor și tradițiilor naționale.

Această poezie a fost scrisă cu scopul de a sublinia importanța unui lider puternic și hotărât în istoria țării. Într-un moment în care România se confrunta cu provocări interne și externe, George Coşbuc a considerat că este important să evidențieze exemplul unui lider care a reușit să-și apere cu succes poporul și țara.

De asemenea, este interesant faptul că poezia „Carol Robert” a fost scrisă într-un stil arhaic, care imită limba și stilul de scriere al vechilor poeți români, precum Dimitrie Cantemir sau Grigore Ureche. Această alegere stilistică a fost făcută intenționat pentru a sublinia legătura dintre valorile și tradițiile naționale și trecutul istoric al României.

Stăpânul ţării feudale
Râdea de Basarab, pe cale
Venind cu sutele de-arcaşi
Turnaţi în zale,
Ce-i pentru-aceşti viteji ostaşi
O ţară largă de trei paşi?
 
Sărmanul vodă, cum îl cheamă,
O fi-n pământ acum de teamă!
Ce minte-o să-l învăţ! Să-l fac
Să ţie seamă
Că eu sunt eu, şi nu mă-mpac
C-un biet ca el, cioban sărac!
 
Uitat-a că-i născut să fie
Păstor de oi şi slugă mie?
De barbă însă am să-l scot
Din vizunie.
Ce câini îl apără? Socot
Să-l spânzur eu cu câini cu tot!
 
Curând, flăcăi! E plin paharul!
Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul
Dar cine crede el c-ar fi
Maghiarul?
Şi regele râzând s-opri
Şi-aceste vorbe le citi:
 
Mărite crai! Îţi spui prin carte,
Că vecinic dinspre-a noastră parte
Vrem binele! Suntem cei foşti
Şi mai departe
Şi-acum tu uiţi că ne cunoşti
Şi-alergi în strângere de oşti!
 
Eu sunt mai slab. Zic eu de mine.
V-am dat haraci, că se cuvine,
Pe plac eu multe v-am făcut
Să fie bine.
Voi Severinul l-aţi bătut:
Vi-l las, măcar eu n-aş fi vrut!
 
Dar o rugare eu ţi-aş face:
Să mi te-ntorci în bună pace,
Să te fereşti, măria ta,
De drumul încoace.
Că mai pe-aproape de veţi da
Nici unul viu nu veţi scăpa!
 
De hohote vuit-a malul;
S-a dat cu spaimă-n lături calul
Lui Robert. Tomo, fii stăpân
Că-ţi pierzi Ardealul!
Nu-i prost românul că-i bătrân,
E prost că-i minte de român!
 
Şi-aşa râzând, în zi de vară,
Frumoasele lor oşti intrară
Adânc prin munţii româneşti,
Adânc spre ţară.
O, nu ţi-aduc vulturii veşti,
Roberte, în drum ca să te-opreşti?
 
Căci iată, colo la strâmtoare,
S-aude un corn de vânătoare
Şi multe-apoi, chiuituri
Răsunătoare.
Se umple codru-ntreg de guri
Şi ies românii din păduri.
 
Jucându-şi coiful alb pe creste
Ei vin, şi nu le prinzi de veste,
Năvalnic cad şi iuţi răsar
Ca din poveste.
Ei intră-n desetul maghiar
Şi unde-ajung, îl lasă rar.
 
O, bieţi maghiari, striviţi în vale!
Ce mândri-aţi mai venit pe cale,
Atâtea sute de arcaşi
Turnaţi în zale!
Cum pier acum aceşti ostaşi
În ţara largă de trei paşi!
 
Şi, fala lor uitând-o toată
Mureau zdrobiţi, şi ca să poată
Să-şi scape capul, rupţi şi goi
Fugeau în gloată.
O, şi la ziua cea de-apoi
Vor râde-aceste văi de voi!
 
Tu-n gând bolboroseai o rugă
Şi nu gândeai decât la fugă,
Şi-n spate, rege, tu ţi-ai pus
Vestmânt de slugă
Un gând nebun mi te-a adus
Şi-acum te bate Cel-de-sus!
 
Venit-a Dumnezeu să certe
Mândria ta, Carol Roberte!
De nimeni n-ai voit s-asculţi,
Cel Sfânt te ierte!
Din pilda ta cunoaştem mulţi
Că ştiu şi regii-umblă desculţi!

Rezumat extins la poezia Carol Robert de George Coşbuc

Poezia „Carol Robert” de George Coşbuc este un omagiu adus voievodului român Carol Robert de Anjou, care a fost considerat un lider puternic şi înţelept, care a apărat cu îndârjire interesele ţării şi ale poporului său în perioada domniei sale.

În prima strofă a poeziei, poetul prezintă portretul lui Carol Robert, îl descrie ca pe un conducător hotărât, curajos, drept şi neclintit în faţa oricăror provocări. În a doua strofă, George Coşbuc sugerează că prin exemplul său, Carol Robert a încurajat spiritul de luptă şi patriotismul în rândul poporului său.

În a treia strofă, poetul subliniază importanța liderului și contribuția sa la dezvoltarea țării sale. El sugerează că Carol Robert a pus bazele unei societăți puternice și înfloritoare, care a rezistat cu succes provocărilor istoriei. În a patra strofă, poetul spune că moartea lui Carol Robert a fost un moment trist în istoria poporului român, dar că moștenirea sa a rămas vie în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit.

Poezia „Carol Robert” este o afirmare a valorilor naționale, un omagiu adus unui lider puternic și un îndemn către români să urmeze exemplul său. George Coşbuc sugerează că prin perseverență, curaj și înțelepciune, Carol Robert a reușit să își apere țara și poporul său într-o perioadă dificilă din istoria României, iar aceste valori trebuie păstrate și cultivate în continuare.

În concluzie, poezia „Carol Robert” de George Coşbuc este o evocare a unui lider puternic şi un omagiu adus unei figuri importante din istoria României. Autorul prezintă portretul unui conducător neînfricat şi hotărât, care a luptat cu înverşunare pentru apărarea intereselor poporului său. Poezia este o mărturie a valorilor naționale, a patriotismului și a încrederii în viitorul ţării.