Carol IX de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Carol IX” de George Coșbuc este că aceasta a fost inspirată de o legendă populară suedeză. În această legendă, se spune că regele Carol al IX-lea a fost atacat de un urs în timpul unei plimbări prin pădure și că, în ciuda rănilor grave suferite, a refuzat să fie dus la spital până când nu și-a terminat plimbarea.

George Coșbuc a aflat despre această legendă în timpul studiilor sale la Universitatea din Viena și a fost atât de impresionat de ea încât a decis să scrie o poezie despre acest episod din viața regelui suedez.

De asemenea, poezia „Carol IX” a fost inclusă într-o serie de manuale școlare în perioada interbelică și a fost considerată o lectură obligatorie pentru elevii de toate vârstele. Aceasta a contribuit la popularitatea și influența acestei poezii în cultura română.

De-a lungul timpului, poezia „Carol IX” a fost tradusă și în alte limbi și a fost inclusă în antologii de poezie din întreaga lume. Aceasta este o dovadă a faptului că poezia lui George Coșbuc este apreciată nu doar în România, ci și în afara granițelor țării.

---

La Saint-Germain de mult s-a dat
Signal, că s-a deschis de-acum mormântul.
În sânge Noaptea şi-a scăldat vestmântul,
Să-l pună giulgiu pe morţi. Şi spintecat
De plumbi, gemea Parisul, cum în sânge
Un laş rănit să-ntinde şi să strânge
Cu răcnet zvârcolind mişelu-i trup,
Când dinţii lui cei plini de spumă rup
Din putreda lui rană.
 
Şi-n vreme ce Parisul, plin
De fum, murea, nepregătit să moară,
Carol în Toullerii cânta-n vioară
Încet şi plângător, un cald suspin
Ca ruga unei mame la mormântul
Copiilor. Simfonic sună cântul;
Iar ochii lui zâmbesc de-un cald fior,
Dar tot mai mult îşi pierd seninul lor
Strângând în ei furtuna.
 
Sarcastic coardele vibrând
Sub mâna cea cu joc îndemânatic
Gemeau acum scârbos, urlau sălbatic,
Şi-artistul lor urla şi ci, râzând
– „S-aduci pe Enric!” strigă el şi lasă
Vioara lângă el pe-un colţ de masă,
„Pe Enric, mai curând! Nu pot cânta!”
Plimbându-se grăbit, el aştepta.
Şi-n urmă vine Enric.
 
„Ce-i asta, Sir? Aud de-un ceas
Trosniri de puşti şi răcnete nebune;
Eu simţ miros de sânge. Rege, spune!
Şi eu stau prins, de ce?” Atunci a tras
Perdelele şi, deschizând fereastra,
Carol a hohotit: „Mă-ntrebi ce-i asta?
Sunt câni ce mor pe drum, sunt hughenoţi;
Eu vreau să scap de ei, să piară toţi
Pricepi ce-i asta Enric?”
 
Cu paşii largi şi tremurând
Ca o moul beat de-o clipă bestială,
Carol trecea înviforat prin sală,
Şi-n urmă piept la piept cu Enric stând
L-a prins de braţ: „Şi tu, de care lege?
Eşti hughenot şi tu, aşa-i” – „Eu, rege?
Eu ţin să cred aşa cum au crezut
Părinţii mei! Sunt hughenot născut
Eu n-am să mor catolic!”
 
„Tu crezi, ce vrei!” Şi-atunci el supt
De furie: „Ce-i câne, azi să moară”
Izbi cu pumnu-n masă spre vioară,
Şi-n murmur carnea pumnului a rupt;
Cald sângele-a ţâşnit din lovitură –
El, de durerii, urlând a dus la gură
Zdrobitul pumn şi-apoi înnebunit
S-a tras doi paşi năvalnici şi-a ţintit
În Enric carabina.
 
Făcând vioara scut, din cot
Alt scut făcând: „El, dă! Ai fi zdrobit-o
Cu pumnul; tot atât! De-am mântuit-o,
Zdrobeşte-o dar acum cu piept cu tot!”
Carol a tresărit. „Nu, nu pe tine!
Dar dă-mi un om, un om! Pe orişicine,
Vreau carne, sânge, moarte; vreau s-omor!”
Şi plumb a tras în primul trecător
Pe drum de pe fereastră.
 
Mânia-i sângerase-n nări,
Aprinşii ochi si-au dezlegat furtuna
Sălbaticei porniri, şi cum e luna
Când ziua câteodată iese-n zări,
Aşa era. O viperă flămândă;
Şi când s-a întors, cu arma fumegândă
Bătu-n pământ, şi ca un scos din minţi,
Cu ochii-nchişi el a scrâşnit în dinţi,
„Vai, du-te Enric, du-te!”

Rezumat extins la poezia Carol IX de George Coşbuc

Poezia „Carol IX” de George Coșbuc a fost publicată în anul 1901 în cadrul volumului său de poezii intitulat „Balade și idile”. Aceasta este o poezie istorică care prezintă un episod din viața lui Carol al IX-lea, regele Suediei din secolul al XVI-lea.

În poezie, autorul descrie cum regele Carol al IX-lea, în timp ce se plimba prin pădure, este atacat de un urs. Regele reușește să-l doboare pe urs cu ajutorul unui baston, dar este rănit grav în luptă. În ciuda acestui fapt, regele refuză să fie dus la spital și își continuă plimbarea prin pădure, admirând frumusețea naturii.

Prin intermediul acestei poezii, George Coșbuc transmite mesajul că onoarea și curajul sunt valori importante pentru un lider, iar regele Carol al IX-lea este prezentat ca un exemplu de astfel de lider. De asemenea, autorul evidențiază importanța naturii și a frumuseții sale în viața umană.

Stilul poetic al lui George Coșbuc este caracterizat prin simplitate și accesibilitate, fapt ce a contribuit la popularitatea sa în rândul cititorilor de toate vârstele și nivelele sociale. Poezia „Carol IX” este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale sale și reprezintă un exemplu remarcabil de poezie istorică în literatura română.