Carele cu oale de Alecu Donici

Una dintre cele mai interesante aspecte ale fabulei „Carele cu oale” de Alecu Donici este faptul că ea abordează tema valorii muncii și a responsabilității individuale.

Prin intermediul personajelor căruțașului și al șoferului, fabula sugerează că un individ trebuie să fie responsabil și să-și ducă sarcinile la bun sfârșit pentru a obține succesul, în timp ce lenea și neglijența pot avea consecințe neplăcute și chiar catastrofale. Această temă rămâne relevantă și astăzi, în special în ceea ce privește importanța valorii muncii în societate și în viața de zi cu zi.

---

O tabără de care mergea la târg cu oale
A unui neguţător.
El însuşi cu-ngrijire le conducea în cale,
Sperând de Moşi s-adune folos însemnător;
Dar trebuia să treacă o renumită vale,
La care cărăuşii-ndată ce-au sosit,

Aşa s-au sfătuit:
Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte;
Iar carul după urmă să facă înainte,

Căci boii ce-l purtau,
Deprinşi fiind şi maturi, mai vrednici s-arătau;

Şi în adevăr, carul mergea încet, ca gândul
Cel încercat de grije şi frământat de ani.

Dar o pereche de juncani
A căror venea rândul,
Pe boii bine învăţaţi
Îi criticau de moarte:
– Uitaţi-vă, boi lăudaţi!

Vedeţi – ziceau – neghiobii, un car nu ştiu să poarte,
Ia uite la Boţolan!
Se târâie ca broasca… Ia vezi alde Prian
În jug cum tot se lasă;
Ar vrea din el să iasă.
O, Doamne! Şi ce boi!
Cu ce renume mare!
Mai bine ar căra gunoi,

Sau ar şedea la bragă, pe somn şi pe mâncare…
Ia să ne vadă şi pe noi!..
Cu-aşa ocări, juncanii pornesc cu carul lor;
Dar greutatea îi apasă;
Ei să oprească vor,
Şi-n dreapta se cam lasă;

Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc,
O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul,
Răstoarnă oalele… şi în râpă se opresc…

Încât neguţătorul,
Cu mâinile crucişe, la hârburi se uita
Şi foarte greu ofta.

Eu nu ştiu cum s-a întâmplat,
Ţiu mult cu viitorul,
Căci de trecut m-am săturat
Şi nu-i păstrez amorul;

Dar vreau s-arăt la unii noi,
Cum ei în timpuri grele
La alţii văd numai noroi
Şi numai fapte rele;
Iar când s-apucă singuri ei
De trebi, ca oameni grei,
Răstoarnă carul drept de râpă
Şi tot încă mai ţipă.

Rezumat extins la fabula Carele cu oale de Alecu Donici

Fabula „Carele cu oale” de Alecu Donici povestește despre un șofer care a plecat la drum cu o căruță plină de oale și care s-a lovit de diverse probleme pe parcurs. În încercarea de a le rezolva, a făcut greșeli care au dus la pierderea tuturor oalelor.

Șoferul pornește la drum cu căruța plină de oale pe care intenționează să le vândă la târg. Însă pe drum, căruța trece peste o piatră și una dintre oale se sparge. Pentru a o repara, șoferul ia o altă oală și o pune în locul celei sparte, însă oala nouă este mai mare decât cea veche și nu se potrivește bine.

Mai târziu, căruța se răstoarnă și majoritatea oalelor se sparg. Șoferul încearcă să le repare cu lut, însă lutul este prea moale și oalele se sparg din nou. În cele din urmă, șoferul se trezește fără nicio oală și își continuă drumul cu căruța goală.

Fabula este o metaforă pentru consecințele acțiunilor impulsiv-nesăbuite și pentru importanța gândirii critice în situații dificile. De asemenea, subliniază și importanța planificării și a găsirii unor soluții eficiente în loc să se ia decizii pripite și să se ia măsuri neadecvate.