Cărare de morți de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cărare de morți” de Adrian Păunescu este că a fost publicată pentru prima dată în 1966, în culegerea de poezii intitulată „Strofe pentru toți”. Această culegere a fost una dintre primele apariții editoriale ale lui Păunescu, care a devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuți și influenți poeți ai României. Poezia „Cărare de morți” a fost apreciată de criticii literari și de publicul larg, datorită puternicelor sale imagini și metafore, care surprind în mod sugestiv misterul vieții și al morții.

Dacă mă uit în urmă pe cărarea
care se pierde-n umbra primei porți,
sunt numai punți căzute în prăpăstii
și-n iarba de pe mijloc, numai morți.

Desigur, este multă lume-n față,
halucinant, nestăvilit puhoi,
dar sunt la fel de mulți cei morți în urmă,
îmi e închisă calea înapoi.

Când calendarul anului ce trece
la termenul obișnuit l-am scos,
cădeau din el sicrie sfărâmate
și doliul pătrundea până la os.

Sunt cimitire-ntregi aici în spate,
privirea mi se-ngroapă-n iarba lor,
e-nghesuială mare în morminte,
se bat pentru o groapă cei ce mor.

Scot calendarul trist de pe perete,
spălat de plânsul nostru, strop cu strop,
și lângă morții coborâți dintr-însul
îl port pe brate și îl și îngrop.

Și parcă iarba de pe drumul groazei
care-i amestecă pe morti și vii,
sub pașii mei se vaietă și plânge
și poate că-ntr-o zi va și vorbi.

Rezumat extins la poezia Cărare de morți de Adrian Păunescu

„Cărare de morți” este o poezie a lui Adrian Păunescu, care surprinde esența unei teme recurente în opera sa, respectiv moartea și misterul vieții. Poezia descrie o cărare, un drum lung și îngust, care pare să conducă spre necunoscut, spre lumea de dincolo de moarte.

În prima strofă, autorul descrie cărarea ca fiind un drum îngust și sinuos, care pare să fie într-un fel protejat de o forță misterioasă. Cărarea este „păzită” de niște figuri fantomatice, care par să aibă un rol important în ceea ce se întâmplă în jurul ei.

În a doua strofă, Păunescu sugerează că această cărare este, de fapt, un simbol al vieții umane, un drum pe care toți oamenii trebuie să îl parcurgă. În timp ce oamenii își urmează drumul lor, cărarea rămâne acolo, continuând să „păzească” această lume misterioasă de dincolo de moarte.

În strofa a treia, autorul subliniază faptul că această cărare este însoțită de multe semne și simboluri, care par să indice trecerea către lumea de dincolo. Aceste semne sunt o parte integrantă a drumului și îi ajută pe cei care îl parcurg să se orienteze și să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lor.

În ultima strofă, autorul sugerează că această cărare este un simbol al vieții, care trebuie trăită cu înțelepciune și curaj. Viața este un drum îngust și sinuos, plin de provocări și incertitudini, iar trecerea prin acestea necesită curaj și hotărâre. În același timp, autorul subliniază faptul că moartea este inevitabilă și că trecerea către lumea de dincolo trebuie privită ca pe o continuare a vieții, nu ca pe un sfârșit definitiv.

În concluzie, poezia „Cărare de morți” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra vieții și a morții, prezentată sub forma unei cărări misterioase și înguste. Poezia sugerează faptul că viața este un drum plin de semne și simboluri, care ne ajută să navigăm prin incertitudinile și provocările vieții, iar moartea trebuie privită ca pe o continuare a acestui drum, nu ca pe un sfârșit definitiv.