Cântecul redutei de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântecul redutei” de George Coşbuc este că aceasta a fost inspirată de evenimentele din timpul Războiului de Independență din 1877-1878, când România a luptat împotriva Imperiului Otoman pentru a-și câștiga independența. Poetul însuși a participat la război în calitate de soldat, ceea ce a influențat puternic poezia sa.

De asemenea, poezia „Cântecul redutei” a fost foarte apreciată de contemporanii săi și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii patriotice din literatura română. Versurile sale puternice și mesajul patriotic au inspirat mulți oameni să lupte pentru libertatea și independența țării lor, atât în timpul războiului cât și în perioadele ulterioare.

În plus, poezia „Cântecul redutei” a fost pusă pe muzică și a devenit un cântec popular în România. În prezent, acest cântec este încă cunoscut și apreciat de mulți români și este considerat un simbol al eroismului și curajului soldaților români în lupta pentru libertate și independență.

---

În redută numai lei;
Uite-i, mă, başbuzucii,
Eu de-aici le-aud papucii!
Dar mai mare peste ei
Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne?
Cică şi mai şi, pesemne,
Unul, Ciaca-Paca-Bei.
 
Câte cinci pe-un ban să-i vinzi,
Că sunt tot oşteni pe-alesul,
De viteji le saltă fesul,
Pitulaţi pe după grinzi.
Se-ntind, nene, de căldură
De le-ajung genunchii-n gură
Maşală, cu ei te prinzi?
 
Ce te uiţi tu, că sunt goi?
Aşa-i turcu-n vitejie,
Zvârle haina ca să fie
Sprinten-foc, când e-n război.
Dârdâie din dinţi, mă, vere
Lasă-i, mă, că-şi fac putere
Dinţilor, să muşte-n noi.
 
Şi-ntr-o zi – să vezi acu –
Dete Osman porunci să-i puie
Tălpilor la cizme cuie,
Şi-apoi, ce-o fi fost, ce nu,
Că sări pe băţ călare
Şi-alergând în fuga mare
Drept la Vadin s-abătu.
 
Strigă Osman: – „Păsat vă fac!
Încurcaţi pe-aicea treaba,
Şi-mi mâncaţi pilaf degeaba –
Vă tai ciorba, vă dezbrac!
Ahmet, Mahmet, cum te cheamă,
Tu cam tremuri, bag de seamă,
Sări, curând, că-ţi viu de hac!”
 
Turcii, toţi, gândeau: „Poftim!
Să dezbraci p-un gol ca napul
Cu ce-şi bate paşa capul!”
Şi-i strigară: Cioc selim!
Dar temându-se de vorba
Că Osman le taie ciorba,
Au mai zis: „Sărim, sărim!”
 
Şi-au sărit cei lei de turci
Care cum putea mai iute:
Vin românii spre redute,
Şi să stai să-i mai încurci?
Căpitanii-şi pierd şalvarii,
Fac mătănii ghinărarii,
Că-i la deal, şi-i greu să-l urci.
 
Noi strigam atunci din tun:
– „Ce fugiţi, ca-n groaza furcii?
Nu vă vin din urmă turcii!
Staţi, şi daţi-ne tutun.”
Ei de stat n-au stat nici unul
Dar ne-au azvârlit tutunul
C-aşa-i turcul, suflet bun…
 
Acest cântec îl făcui
Eu, căprarul Păvăloaie,
Stând de strajă noaptea-n ploaie,
Şi gândeam: „Tu râzi şi spui,
Şi tu n-ai cămaşă-n spate!
Las că prind pe Osman, măi frate,
Şi-am să-mbrac cămaşa lui!”

Rezumat extins la poezia Cântecul redutei de George Coşbuc

Poezia „Cântecul redutei” de George Coşbuc este un poem care prezintă lupta eroică a unui grup de soldați români împotriva invadatorilor turci în timpul Războiului de Independență din 1877-1878. Prin intermediul poeziei, poetul transmite un mesaj patriotic, înalțând eroismul și curajul soldaților români, care au luptat pentru independența țării lor.

În prima strofă, poetul descrie reduta, o fortificație de apărare, în care se află soldații români. Reduta este descrisă ca fiind întărită cu stânci și cu puține bresle, sugerând că soldații trebuie să lupte cu orice mijloace pentru a-și apăra poziția. În strofele următoare, poetul își concentrează atenția asupra soldaților români, care luptă cu curaj și hotărâre împotriva invadatorilor turci.

În strofa a doua, poetul subliniază curajul soldaților români, care sunt hotărâți să lupte până la ultima picătură de sânge, pentru a-și apăra patria. În strofa a treia, poetul descrie zgomotul luptei, cu tunurile și gloanțele care se lovesc de stânci și de pământ. În strofa a patra, poetul subliniază că soldații români sunt hotărâți să nu cedeze și să nu fugă de pe câmpul de luptă, indiferent de cât de grea este situația.

În ultima strofă, poetul face referire la istoria glorioasă a poporului român și își exprimă speranța că eroismul soldaților români va fi răsplătit prin victoria asupra invadatorilor turci. El înalță soldații români ca eroi, care au luptat pentru libertatea și independența țării lor.

În general, poezia „Cântecul redutei” de George Coşbuc este un poem patriot și eroic, care celebrează curajul și hotărârea soldaților români în lupta pentru libertate și independență. Prin intermediul poeziei, poetul își exprimă admirația și recunoștința față de eroismul soldaților români, care au luptat cu devotament și curaj pentru a apăra țara lor.

Ce influenta a avut poezia Cântecul redutei de George Coşbuc

„Cântecul redutei” de George Coșbuc este una dintre cele mai renumite poezii ale poetului român și a avut o influență semnificativă asupra literaturii române și a culturii naționale. Impactul său include:

1. Promovarea eroismului și a patriotismului: Poezia descrie lupta eroică a soldaților români în fața inamicului, subliniind curajul și sacrificiul lor. A contribuit la consolidarea sentimentului de patriotism și a mândriei naționale în rândul cititorilor.
2. Inspirarea altor poeți și scriitori: Stilul expresiv și temele patriotice din „Cântecul redutei” au influențat alți autori români să exploreze subiecte similare în creațiile lor și să promoveze valorile naționale.
3. Studiul în școli: Poezia este studiată în școli și face parte din patrimoniul literar românesc, fiind una dintre operele obligatorii în educație.
4. Perpetuarea memoriei istorice: „Cântecul redutei” a contribuit la păstrarea și perpetuarea memoriei istorice a evenimentelor descrise în poezie, precum lupta de la Plevna din Războiul de Independență.

În concluzie, „Cântecul redutei” de George Coșbuc a avut un impact semnificativ prin promovarea eroismului și a patriotismului, devenind o operă literară iconică în literatura română și continuând să influențeze cititorii și scriitorii de-a lungul generațiilor.