Cântecul răzeşului de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cântecul răzeşului” de Vasile Alecsandri este că aceasta face parte dintr-o serie de poezii pe care poetul le-a scris în perioada sa de activitate politică, ca deputat în Adunarea Moldovei și a Munteniei, și care reflectă aspirațiile sale politice și sociale pentru o Moldovă și o Valahie mai bune. Poetul a fost un susținător al mișcărilor pentru reformă și modernizare, iar poeziile sale au reflectat aceste aspirații.

În cazul „Cântecului răzeșului”, Alecsandri a vrut să transmită mesajul că răzeșii sunt modele de viață autentică și simplă și că ar trebui să le prețuim și să le respectăm valorile și aspirațiile. Poezia a fost unul dintre cele mai populare și apreciate lucrări ale lui Alecsandri, care a fost unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori din România în secolul al XIX-lea, și a contribuit la popularizarea idealurilor sale politice și sociale.

Frunză verde de cireş,
Lung e drumul până la Iaşi,
Lung e drumul şi bătut
Din Siret şi până-n Prut!
Nu-i bătut de car cu boi,
Ci-i bătut tot de nevoi
Şi de păcatele mele
Cele multe, cele grele!
Ard-o focul răzeşie!
Eu chiteam că-i boierie,
Şi-i numai o sărăcie!
Pentru-o palmă de pământ
Zilele mi-am dat în vânt.

Ani întregi m-am judecat
Şi nimic n-am câştigat!
Eu umblam la judecată,
Copiii plângeau pe vatră,
Nevasta-mi zăcea lăsată.
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu!
Lăsa-m-oi de răzeşie
Să apuc în haiducie
Ca să-mi fac sfânta dreptate
Cu cea ghioagă de pe spate,
Să-mi aleg judecători
Cei stejari nestrâmbători!

Rezumat extins la poezia Cântecul răzeşului de Vasile Alecsandri

„Cântecul răzeşului” de Vasile Alecsandri este o poezie care reflectă viața și aspirațiile răzeșilor, sau țăranilor liberi din Moldova și Valahia în secolul al XIX-lea.

Poezia începe cu descrierea unui răzeș care cântă și care reflectă asupra vieții sale. Răzeșul vorbește despre modul în care își trăiește viața și despre aspirațiile sale de a fi liber și de a trăi într-un mod simplu și autentic. Autorul folosește această imagine a răzeșului pentru a sublinia importanța libertății și a autenticității în viața noastră.

El continuă prin a face o legătură între viața răzeșilor și natura. Poezia vorbește despre modul în care răzeșii sunt strâns legați de natură și de munca lor agricolă și subliniază importanța respectului pentru mediul înconjurător și pentru ciclurile naturale.

În final, poetul ajunge la concluzia că răzeșii sunt modele de viață autentică și simplă, și că ar trebui să le prețuim și să le respectăm valorile și aspirațiile. El subliniază faptul că viața răzeșilor este un exemplu de cum putem trăi într-un mod autentic și respectuos cu natura, și că ar trebui să ne inspirăm din aceste valori și să le cultivăm în propria noastră viață.

În ansamblu, poezia „Cântecul răzeşului” este o meditație profundă asupra valorilor și aspirațiilor răzeșilor din Moldova și Valahia în secolul al XIX-lea. Poezia este plină de simboluri și metafore, iar mesajul său este unul de a prețui și a aprecia valorile autenticității, libertății și respectului pentru natură.