Cântecul lui Mihai Viteazul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cântecul lui Mihai Viteazul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă ca parte a unei campanii mai largi pentru păstrarea și promovarea identității și culturii românești.

În acea perioadă, România se afla sub ocupația turcă și erau încălcate în mod constant drepturile și valorile naționale. Vasile Alecsandri a fost un susținător activ al independenței și al valorilor naționale, și a scris poezii și opere care să promoveze și să protejeze aceste valori.

În poezia „Cântecul lui Mihai Viteazul”, Vasile Alecsandri evocă imaginea lui Mihai Viteazul, care a luptat pentru apărarea valorilor și tradițiilor românești, sugerând că acesta este un simbol al puterii și al încrederii în sine. Poezia este un apel la păstrarea tradițiilor și a valorilor naționale, sugerând că acestea sunt elemente esențiale ale identității românești și că trebuie să fie respectate și protejate.

De-a lungul timpului, poezia „Cântecul lui Mihai Viteazul” a devenit un simbol al patriotismului și al luptei pentru independență în cultura și literatura română. Aceasta a fost citată și recitată în diferite ocazii, inclusiv la Zilele Naționale ale României și la ceremoniile de comemorare a eroilor naționali.

---

Auzit-aţi de-un oltean,
De-un oltean, de-un craiovean
Ce nu-i pasă de sultan?
 
Auzit-aţi de-un viteaz
Care veşnic şede treaz
Cât e ţara la necaz?
 
Auzit-aţi de un Mihai
Ce sare pe şapte cai
De strigă Stambulul vai?
 
El e Domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat şi biruit.
 
Spună râul cel oltean,
Spună valul dunărean
Şi codrul călugărean
 
Câte lupte au privit,
Câte oşti au mistuit
Câte oase-au înălbit?
 
Mulţi ca frunzele de brad,
Ca nisipul de pe vad,
Ca gemetele din iad!
 
Spună corbii munţilor
Şi fiarele codrilor
Care-a fost nutreţul lor?
 
Fost-au leşuri tătăreşti
Şi turceşti şi ungureşti
Date-n săbii româneşti!
 
Alelei! Mihai, Mihai!
Căci de noi milă nu ai,
Să ne scapi de-amar şi vai!

Rezumat extins la poezia Cântecul lui Mihai Viteazul de Vasile Alecsandri

„Cântecul lui Mihai Viteazul” este o poezie istorică scrisă de Vasile Alecsandri, publicată în volumul „Doine și lacrimi” în 1867. Aceasta explorează tema patriotismului și a luptei pentru independență, sugerând că valorile și tradițiile românești trebuie protejate și respectate.

În poezie, autorul evocă imaginea Mihai Viteazul ca un simbol al luptei pentru independență și al patriotismului românesc. El afirmă că Mihai Viteazul a fost un erou național care a luptat pentru apărarea valorilor și tradițiilor românești, sugerând că el trebuie să fie un model de urmat pentru generațiile viitoare.

Autorul subliniază importanța păstrării tradițiilor și a valorilor naționale, sugerând că acestea sunt elemente esențiale ale identității românești. El afirmă că poporul român trebuie să își apere cultura și să își protejeze independența și suveranitatea, sugerând că acestea sunt valori care trebuie să fie respectate și onorate.

În finalul poeziei, autorul afirmă că Mihai Viteazul a fost un simbol al luptei pentru independență și al patriotismului, sugerând că prin păstrarea tradițiilor și a valorilor românești putem păstra unitatea și identitatea națională. El sugerează că, în ciuda suferințelor și a sacrificiilor, românii trebuie să își păstreze demnitatea și să lupte pentru libertatea și independența națională.

„Cântecul lui Mihai Viteazul” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii istorice ale lui Vasile Alecsandri, fiind adesea studiată în școli și universități. Poezia este un apel la păstrarea tradițiilor și a valorilor naționale, reprezentând un simbol al puterii și a influenței literaturii românești.