Cântecul fusului de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Cântecul fusului” de George Coșbuc este legat de influența sa asupra culturii populare românești. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii ale literaturii române, fiind recitată și cântată de mulți artiști și interpreți de muzică populară.

De-a lungul timpului, „Cântecul fusului” a devenit un simbol al tradițiilor și valorilor satului românesc, fiind considerată o mărturie a modului de viață și a culturii populare. Poezia a fost adaptată în diferite forme artistice, precum cântece populare, spectacole de teatru și filme, și a devenit un element important al patrimoniului cultural național.

De asemenea, poezia „Cântecul fusului” a avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii române, influențând mulți autori și artiști în domenii precum poezia, muzica și teatrul. În această privință, poezia lui George Coșbuc a contribuit la afirmarea și promovarea culturii române în lume și a rămas o sursă de inspirație și de bucurie pentru generații întregi de români.

---

Eu mi-am făcut un cântec
Stând singură-n iatac
Eu mi-am făcut un cântec,
Şi n-aş fi vrut să-l fac.
Dar fusul e de vină
Că se-nvârtea mereu,
Şi ce-mi cânta înainte
Cântam pe urmă eu.
 
De-atunci îl cânt întruna
Că-mi vine-aşa nevrând;
De-aş face orice-aş face,
Nu pot să-l scot din gând.
Îl cânt torcând la vatră
Şi-l cânt mergând pe drum
Şi nu pricep ce-i asta,
Şi nu ştiu, biata, cum?
 
Adese stând la cină
Simt lacrimile des,
Nu pot mânca de lacrimi
Şi trebuie să ies
Afară-n vânt, afară,
Că-mi arde capul tot,
Şi-ngrop în palme capul
Şi-mi cânt amarul tot.
 
Am stat la roata morii,
Şi roata umblă des,
Şi roata morii cântă
Cuvinte cu-nţeles.
Ea cântă înainte;
Cânt şi eu după ea
Moraru-şi face cruce
Privind în urma mea.
 
Şi-am mers pe malul apei,
În valuri să-mi îngrop
Şi cântecul, şi-amarul
Dar a-nceput un plop
Să cânte, şi toţi plopii
Cântau duios în vânt,
Şi m-am trezit deodată
Că plâng şi eu şi cânt!
 
Şi-am mers pe lunci, dar jalnic,
D-a lungul peste lunci,
Cum plâng şi cântă toate!
Şi-n crâng m-am dus atunci
Nu-i loc mai bun pe lume
De plâns decât în crâng!
Ah, toate plâng, şi satul
Se miră că eu plâng!
 
Dar fusul e de vină,
Că se-nvârtea mereu,
Şi el cânta un cântec,
Şi-l ştiu de-atunci şi eu!
Şi-ncet ce trece viaţa
Când n-ai nici un noroc
Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc!
 
De-ar sta pe loc mai bine!
Ori loc eu să-mi găsesc
Să pot să plâng cu hohot
Nici asta nu-ndrăznesc!
Că mama mă tot ceartă
Şi tata-i supărat,
Şi-n ochii mei se uită
Toţi oamenii din sat.
 
Ah, seara, numai seara,
Mă simt la largul meu,
Că-ngrop în perne capul
Şi, până-n zori mereu,
Tot plâng ca o nebună
Şi perna-n braţe o strâng,
Şi plâng, că nu mă vede
Măicuţa-mea că plâng.

Rezumat extins la poezia Cântecul fusului de George Coşbuc

„Cântecul fusului” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui George Coșbuc, fiind o poezie lirică cu un mesaj moralizator și cu un puternic caracter folcloric. Poezia este scrisă în versuri populare și evocă o scenă obișnuită din viața satului, aceea a torsului.

În prima strofă, poetul descrie imaginea femeii care toarce lână, sugerând că acesta este un obicei vechi și important al satului, care are rolul de a asigura îmbrăcămintea și căldura necesare traiului. El sugerează că femeile care toarc au o importanță vitală în viața satului, iar torsul este o activitate respectată și apreciată.

În a doua strofă, poetul introduce elemente folclorice, evocând cântecele și jocurile tradiționale care însoțesc torsul. El sugerează că torsul este o activitate care aduce bucurie și căldură sufletească în casele satului, fiind o modalitate de a întări legăturile comunitare și de a păstra tradițiile.

În a treia strofă, poetul sugerează că torsul are o valoare morală importantă, încurajând munca și modestia. El sugerează că femeile care toarc sunt modele de hărnicie și smerenie, iar torsul este o activitate care ne amintește de valoarea muncii și de necesitatea sărăciei.

În ultima strofă, poetul sugerează că torsul are o semnificație mai profundă, legată de sensul vieții și al existenței umane. El sugerează că torsul este o activitate care ne leagă de trecut și de tradiții, dar care ne oferă și speranța unui viitor mai bun și mai frumos.

În general, poezia „Cântecul fusului” de George Coșbuc este o poezie lirică, care evocă tradițiile și valorile satului românesc, sugerând importanța muncei și a modestiei, dar și a legăturilor comunitare și a tradițiilor. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor vizuale sugestive, poetul reușește să transmită valoarea și semnificația torsului, sugerând că această activitate simplă poate aduce bucurie și înțelegere în viața noastră.