Cântecele lui Ştefan Vodă de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cântecele lui Ştefan Vodă” este că a fost compusă de Vasile Alecsandri în anul 1855, în timpul exilului său la Paris, unde a trăit pentru o perioadă de șapte ani. Deși departe de patrie, Alecsandri a simțit mereu o puternică legătură cu istoria și cultura moldovenească, iar această poezie este un exemplu elocvent al acestei legături.

De asemenea, „Cântecele lui Ştefan Vodă” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind inclusă în majoritatea antologiilor de literatură română și fiind adesea studiată în școli și universități. Poezia a fost pusă și pe muzică, iar melodia a devenit un cântec popular foarte cunoscut în România și Republica Moldova.

În plus, poezia este o sursă importantă de informații despre istoria și cultura Moldovei din secolele XV-XVI, oferind o imagine detaliată a vieții și luptelor lui Ştefan cel Mare și a valorilor și tradițiilor poporului moldovenesc.

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare
Seamăn pe lume nu are
Decât numai mândrul soare!
Din Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de apărare!
Braţul lui fără-ncetare
Bate hoardele tătare,
Bate cetele maghiare,
Bate leşi din fuga mare,
Bate turci pe zmei călare
Şi-i scuteşte de-ngropare.
Lumea-ntreagă stă-n mirare,
Ţara-i mică, ţara-i tare
Şi duşmanul spor nu are.
……………….
Ştefan, Ştefan, Domn cel mare,
În Suceava cuibu-şi are
Ca un şoim voinic şi tare.
Din Suceava când el sare
Zi şi noapte, de călare,
Se bate-n patru hotare.
Pe tătari îi căsăpeşte,
Pe unguri îi pârjoleşte,
Şi pe turci îi risipeşte.
Iar pe leşi cu chica tare
Îi avântă-n spânzurare,
Şi-i înjugă ca să are!

Rezumat extins la poezia Cântecele lui Ştefan Vodă de Vasile Alecsandri

„Cântecele lui Ştefan Vodă” este o poezie a lui Vasile Alecsandri, care prezintă figura istorică a lui Ştefan cel Mare, unul dintre cei mai importanți domnitori ai Moldovei. Poezia este o glorificare a lui Ştefan cel Mare și a faptelor sale de vitejie, dar și o evocare a trecutului glorios al Moldovei și a luptei sale pentru independență.

În poezie, autorul îl descrie pe Ştefan cel Mare ca un conducător puternic și curajos, care se confruntă cu numeroase provocări și adversități, dar care rămâne hotărât să lupte pentru poporul său și pentru libertatea Moldovei. Poezia prezintă bătăliile lui Ştefan cel Mare împotriva turcilor și tătarilor, precum și alianțele și negocierile sale cu alți domnitori și cu puterile europene.

În finalul poeziei, autorul evocă imaginea lui Ştefan cel Mare privind cu mândrie spre țara sa și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru faptele sale de vitejie și pentru apărarea credinței ortodoxe. Poezia este o celebrare a spiritului național și a tradițiilor istorice ale Moldovei, dar și o evocare a valorilor universale ale curajului, onoarei și devotamentului față de popor și patrie.