Cântece şi sărutări de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântece şi sărutări” de Vasile Alecsandri este că a fost compusă în anul 1860, iar prima publicare a acesteia a avut loc în revista „Convorbiri literare” în anul 1862. Poezia a fost inclusă ulterior în volumul „Poezii populare ale românilor” al lui Alecsandri, publicat în anul 1865.

De asemenea, poezia a fost pusă pe muzică de către compozitorul român Nicolae Bretan, fiind inclusă în ciclul său de lieduri intitulat „Maramures”, compus între anii 1930-1933.

„Cântece şi sărutări” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind studiată şi apreciată în literatura română şi internaţională. Aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase poezii romantice scrise de autor, evidenţiindu-se prin eleganţa şi simplitatea stilului, precum şi prin evocarea intensă a sentimentelor romantice.

---

POETUL

Ah! câte glasuri de armonie
În al meu suflet cântă duios,
Toate, uimite, se-nchină ţie
Când te-arăţi mie,
Înger frumos!
 
Albă româncă! tu pentru mine
Eşti adierea lunii lui mai.
Darul iubirii, cerescul bine,
Naşte şi-mi vine
Din al tău grai.
 
Priveşte-n lume măreţul soare
Cum răspândeşte veseli fiori.
El dă o rază învietoare
De orice floare
Ivită-n zori.
 
Priveşte-a nopţii mândră coroană
Cum lasă-a ninge stele din ea.
De orice suflet care-n cer zboară
Lin se coboară
Câte o stea.
 
O, dulce înger de dezmierdare!
De-ai vrea, unită cu dorul meu,
Să-mi dai, ferice, o sărutare,
De-orice cântare
Aş cânta eu,
 
N-ar fi în ceruri dalbe lumini,
Nici flori pe lume s-ar legăna,
Pe câte versuri de amor pline
Eu pentru tine
Aş suspina!

ROMÂNCA

Când primăvara cu lăcrămioare
În locul iernii vine zâmbind,
Inima, dulce privighetoare
Scăldată-n soare,
Cântă iubind.
 
Dar când se luptă ţara-n durere,
Tot omul tânăr şi simţitor
Trebuie să-i dea cu-a sa putere
O mângâiere
Ş-un ajutor.
 
Când ţara geme sub apăsare,
Mai bine-mi place s-aud sunând
Un răcnet aspru de răzbunare
Decât oftare
De amor blând.
 
Versul iubirii duios străbate,
Focul poetic e răpitor,
Dar nu-s cuvinte mai înfocate
Ca libertate
Şi viitor.
 
June poete! ascunde-ţi dorul,
Căci nu e timpul de dulci plăceri.
Decât pe liră să cânţi amorul,
Apără-onorul
Sărmanei ţări!
 
Cântă-un vers falnic de re-nviere
Care s-aprindă sufletul meu.
Ridică neamul de la cădere,
Şi orice-mi vei cere
Va fi al tău!

Rezumat extins la poezia Cântece şi sărutări de Vasile Alecsandri

„Cântece şi sărutări” este o poezie a lui Vasile Alecsandri, un important poet şi dramaturg român din secolul al XIX-lea. Poezia descrie un moment romantic între doi îndrăgostiţi care se întâlnesc într-o grădină într-o seară frumoasă de vară.

În prima strofă, poetul descrie grădina, plină de flori, iar apoi introduce personajele: un tânăr şi o fată. Cei doi îndrăgostiţi se întâlnesc în secret pentru a se bucura de frumuseţea nopţii şi a se iubi în linişte. În timp ce se plimbă prin grădină, ei cântă şi se sărută.

În strofele următoare, Alecsandri descrie momentul romantic dintre cei doi îndrăgostiţi. Ei se sărută sub cerul înstelat şi sub lumina lunii. În timp ce se sărută, se aud cântecele păsărilor şi a vântului care bate prin frunzele copacilor.

În ultima strofă, poetul descrie momentul în care cei doi trebuie să se despartă şi să se întoarcă fiecare la locul său. Însă, în ciuda despărţirii, ei rămân legaţi prin iubirea lor şi prin amintirea nopţii frumoase petrecute împreună.

„Cântece şi sărutări” este o poezie plină de romantism şi de sensibilitate, care transmite frumuseţea şi puterea iubirii adevărate. Poezia este scrisă cu un limbaj simplu şi expresiv, ceea ce o face accesibilă şi plăcută pentru cititori de toate vârstele.