Cântec vechi de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântec vechi” de Grigore Alexandrescu este că aceasta a fost inspirată de romantismul german, un curent literar și artistic care a influențat mulți scriitori români din secolul al XIX-lea. Romantismul german era caracterizat de interesul pentru trecut și pentru mitologie, precum și pentru frumusețea naturii și pentru valorile estetice.

De asemenea, poezia „Cântec vechi” a fost interpretată și adaptată muzical de mai mulți artiști români. Printre aceștia se numără și compozitorul Tudor Gheorghe, care a creat o adaptare muzicală a poeziei pentru voce și chitară, intitulată „Cântec vechi de dragoste”. Această adaptare muzicală a poeziei a fost considerată unul dintre cele mai reușite și emoționante cântece de dragoste din muzica românească, evidențiind influența poeziei lui Alexandrescu asupra culturii și artelor din România.

De asemenea, poezia „Cântec vechi” a fost studiată și analizată de mulți critici literari și cercetători, care au subliniat mesajul său profund și relevanța sa în societatea contemporană. Alexandrescu a fost recunoscut pentru abilitatea sa de a transmite mesaje importante prin intermediul poeziei și al prozei sale, și „Cântec vechi” este un exemplu remarcabil de poezie care își păstrează actualitatea și relevanța în prezent.

---

La curte la Stefan-Vodă
S-au strâns boierii la vorbă;
Stau închişi, se sfătuiesc:
Ostaşii la uşi păzesc.
Crez, vreun bine nu gătesc,
Ce ştii ce mai născocesc!

— “Beti, boieri, si ospătați,
Şi în urmă vă culcați,
Şi vă sculați în prânz mare
Să plecați la vânătoare
După păsări gălbioare,
Ce sunt lesne la vânare
Şi uşoare la purtare,
Când îți avea vreun zor mare.
Noi le vânam asudând,
Iar voi pe saltea sezând,
Căci ne jupuiți pe noi
Şi vă-mbogățiți pe voi!

Dă-vă Dumnezeu cel mare
Să facem noi vânătoare,
Cu flințulița-n spinare
După corbi cu barbă mare!”

Rezumat extins la poezia Cântec vechi de Grigore Alexandrescu

„Cântec vechi” este o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, în care autorul evocă frumusețea și misterul trecutului prin intermediul unor imagini romantice și poetice.

Poezia începe cu o descriere a unui loc abandonat, o clădire veche care a cunoscut zile mai bune. Alexandrescu subliniază tristețea și melancolia acestui loc, dar și frumusețea și valorile sale, sugerând că trecutul are o anumită frumusețe și importanță.

În continuare, autorul aduce în prim-plan simbolul trecutului și al amintirilor, sugerând că acestea sunt importante pentru identitatea noastră și pentru a înțelege cine suntem cu adevărat. El subliniază importanța de a recunoaște și de a păstra aceste amintiri, sugerând că ele ne pot ajuta să ne cunoaștem mai bine și să găsim sensul vieții.

Poezia continuă cu descrierea unor imagini romantice și poetice, precum râurile și pădurile, sugerând că natura este o sursă importantă de inspirație și de regăsire a valorilor trecutului. Alexandrescu subliniază importanța de a aprecia frumusețea naturii și de a găsi în ea sens și valoare.

În final, autorul exprimă aprecierea sa față de frumusețea și misterul trecutului și încurajează cititorul să aprecieze și să păstreze amintirile și valorile din trecut. El subliniază importanța de a aprecia frumusețea și valorile naturii, sugerând că aceasta poate fi o sursă importantă de inspirație și de înțelegere a vieții.

În concluzie, „Cântec vechi” este o poezie care evocă frumusețea și misterul trecutului prin intermediul unor imagini romantice și poetice. Alexandrescu subliniază importanța de a recunoaște și de a păstra amintirile și valorile trecutului, sugerând că acestea ne pot ajuta să ne cunoaștem mai bine și să găsim sensul vieții. Prin intermediul acestei poezii, autorul transmite un mesaj de apreciere a valorilor trecutului și a frumuseții și valorii naturii.