Cântec ostășesc de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cântec ostășesc” de Vasile Alecsandri este că ea a fost scrisă în timpul Războiului de Independență al României, care a avut loc în perioada 1877-1878. Această poezie a devenit un simbol al curajului și al devotamentului soldaților români în timpul războiului, reprezentând astfel unul dintre cele mai importante texte literare asociate cu acest moment crucial din istoria României.

De-a lungul timpului, poezia „Cântec ostășesc” a fost recitată și interpretată în diverse ocazii publice, cum ar fi zilele de comemorare a eroilor naționali sau ceremoniile militare. Aceste interpretări au adus poezia în atenția unui public mai larg și au contribuit la promovarea valorilor curajului, devotamentului și patriotismului în rândul populației.

Pe lângă asta, poezia „Cântec ostășesc” a inspirat și alți poeți și scriitori, care au explorat temele curajului, sacrificiului și devotamentului în propriile lor creații literare. Astfel, poezia lui Alecsandri a devenit o sursă de inspirație și un exemplu de frumusețe și putere poetică.

În concluzie, poezia „Cântec ostășesc” de Vasile Alecsandri este un exemplu de poezie patriotică, care celebrează curajul și devotamentul soldaților români în timpul războiului de independență. Poezia a devenit un simbol al patriotismului și al sacrificiului în cultura română, fiind recitată și interpretată în diverse ocazii publice și inspirând alți poeți și scriitori.

---

Român verde ca stejarul,
Râd de duşmani şi de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Şi prin gloanţe să mă tot poarte!
 
Sari, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Şi credinţă-n Dumnezeu!
 
Cât mi-a sta mâna voinică
Pe-a mea pală ostăşească,
N-aibă grijă de nimica
Ţara mea cea românească!
 
Sari, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Şi credinţă-n Dumnezeu!
 
Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu şoim albit de spume,
În duşmani vom da năvală,
De s-a duce vestea-n lume!
 
Sari, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Şi credinţă-n Dumnezeu!

Rezumat extins la poezia Cântec ostășesc de Vasile Alecsandri

„Cântec ostăşesc” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care celebrează curajul și devotamentul soldaților români în timpul războaielor. Poetul descrie scene de luptă și sacrificiu, evidențiind sacrificiile făcute de oamenii obișnuiți în numele libertății și al independenței.

Poezia începe cu o descriere a unui peisaj rural liniștit, dar devine rapid un cântec ostășesc care îi încurajează pe soldați să lupte pentru patrie. Poetul evocă curajul și spiritul de sacrificiu al soldaților români, evidențiind că aceștia luptă nu numai pentru teritoriu, ci și pentru valorile morale și spirituale ale națiunii.

Pe măsură ce poezia progresează, poetul descrie scene de luptă și sacrificiu, subliniind importanța camaraderiei și a devotamentului în astfel de momente. El sugerează că curajul și sacrificiul soldaților români sunt un exemplu pentru întreaga națiune, evidențiind faptul că aceștia luptă nu numai pentru sine, ci și pentru frații lor de arme și pentru țara lor.

În final, poetul evidențiază importanța recunoștinței și a respectului față de soldații care și-au sacrificat viețile în numele libertății și al independenței națiunii. El sugerează că aceștia rămân eroi și exemple pentru generațiile viitoare, iar datoria noastră este să-i onorăm și să-i respectăm în mod corespunzător.

În ansamblu, „Cântec ostășesc” este o poezie care celebrează curajul și spiritul de sacrificiu al soldaților români, evidențiind importanța camaraderiei și a devotamentului în astfel de momente. Poezia sugerează că curajul și sacrificiul soldaților români sunt un exemplu pentru întreaga națiune, iar recunoștința și respectul față de aceștia sunt datorii morale ale noastre.