Un fapt interesant despre poezia „Cântec ostăşesc” de George Coşbuc este legat de modul în care a fost percepută de-a lungul timpului. În timpul Primului Război Mondial, poezia a fost utilizată ca un cântec de mobilizare pentru soldații români care luptau pe frontul de est. Astfel, poezia a devenit foarte populară printre soldații români și a fost cântată adesea în timpul bătăliilor.
De asemenea, poezia a fost folosită în perioada comunistă din România ca o formă de propagandă militară, fiind asociată cu ideea de luptă pentru libertate și independență națională. Poetul a fost văzut ca un apărător al valorilor naționale românești, iar poezia „Cântec ostăşesc” a fost interpretată ca o expresie a dorinței de a lupta pentru independență și libertate.
În ciuda diverselor interpretări de-a lungul timpului, poezia „Cântec ostăşesc” rămâne astăzi una dintre cele mai reprezentative creații lirice ale lui George Coşbuc, fiind considerată o capodoperă a literaturii române.
Caii sar şi frâu-şi muşcă
Jos prin văi e fum de puşcă,
Corbi s-arată croncănind.
Stau de-atac duşmanii gata
Uite-o în zbor întunecata
Moarte-acum spre noi venind!
Ştim cu toţii ce ne-aşteaptă!
Sus spre Domnul mâna dreaptă
Ridicaţi-o dar, jurând!
Pentru sfânta noastră lege,
Pentru neam şi pentru rege
Toţi c-o inimă şi-un gând!
Nu mi te mâhni, copile,
Cine are-n luptă zile
Nu s-atinge plumb de el.
Ori aici, ori de altădată,
Moartea nouă tot ni-e dată
Fiecăruia-ntr-un fel.
Glas de trâmbiţă răsună
Şi coloanele s-adună
Fiţi cu inimă, copii!
Nu e rece glas de-aramă,
Ci e jalnic plâns de mamă,
Plânsul sfintei Românii!
Tu ne vezi din cer, Părinte,
Fie-ţi şi de noi aminte
Că suntem şi noi ai Tăi!
Fie-i blestemat mormântul
Cui îşi calcă jurământul.
Şi-am jurat pe cer, flăcăi!
Lasă tobele să bată!
Căpitane, du-ne odată
Unde-i foc şi unde-i fum.
Steagu-n vânt! Trăiască ţara!
Vesel sune-acum fanfara,
Dumnezeu cu noi de-acum!
Rezumat extins la poezia Cântec ostăşesc de George Coşbuc
Poezia „Cântec ostăşesc” de George Coşbuc este o creație lirică care descrie atmosfera unui cântec de jale interpretat de soldați în timpul războiului. Prin intermediul unui limbaj poetic puternic și a unor imagini sugestive, poetul ne transmite ideea că războiul este un act de violență care aduce suferință și durere oamenilor, iar cântecul de jale este o expresie a disperării și a dorinței de a reveni acasă.
În prima strofă, poetul descrie atmosfera liniștită a unei dimineți de vară, sugerând că toți oamenii ar dori să trăiască în pace și armonie. Însă, în următoarele strofe, poetul descrie cum soldații încep să cânte un cântec de jale, sugerând că aceștia sunt departe de casă și că se confruntă cu durere și suferință.
În final, poetul sugerează că cântecul de jale este o expresie a dorinței de a reveni acasă și de a trăi în pace și armonie. El ne îndeamnă să prețuim viața și să nu uităm niciodată că războiul este un act de violență care aduce suferință și durere oamenilor. Prin intermediul unor imagini puternice și a unui limbaj poetic profund, poetul ne reamintește că pacea și armonia sunt cele mai prețioase valori ale umanității și că trebuie să luptăm pentru a le păstra.
În concluzie, poezia „Cântec ostăşesc” de George Coşbuc este o creație lirică profundă și emoționantă, care ne sugerează ideea că războiul este un act de violență care aduce suferință și durere oamenilor, iar cântecul de jale este o expresie a disperării și a dorinței de a reveni acasă. Prin intermediul unor metafore puternice și a unui limbaj poetic profund, poetul ne reamintește că pacea și armonia sunt cele mai prețioase valori ale umanității și că trebuie să luptăm pentru a le păstra.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia