Cântec oriental de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Cântec oriental” de George Coșbuc este legat de motivul pentru care a fost scrisă. Se spune că poetul a compus acest poem în timpul unei călătorii în Orient, unde a fost impresionat de frumusețea și exotismul locurilor și culturii.

Coșbuc a dorit să împărtășească cu cititorii săi aceste impresii și sentimente pe care le-a trăit acolo, prin intermediul versurilor sale pline de culoare și imagini exotice. În plus, poezia este recunoscută pentru îmbinarea armonioasă dintre elementele specifice culturii orientale și cele tradiționale ale culturii românești.

---

Nu-i ca ea-n oraşul tot
Mai frumoasă fată –
Ea se-nchină? Cei atei
Sunt bigoţi deodată,
Iese-n stradă? S-a făcut
Pe-al ei pas lumină –
Ea zâmbeşte? De e nor,
Vremea se-nsenină.
 
Ea se scaldă? Îngeri vin
Să se ascundă-n spume.
Stă la geam? Pe sub fereşti
Nu încapi de lume.
Iese-n piaţă? Scad în preţ
Florile deodată –
Nu-i ca ea-n oraşul tot
Mai frumoasă fată!

Rezumat extins la poezia Cântec oriental de George Coşbuc

„Cântec oriental” este o poezie scrisă de George Coșbuc și publicată în volumul său de versuri „Balade și idile”, apărut în anul 1893. Poezia este inspirată din cultura și tradițiile orientale și prezintă dragostea ca temă centrală.

Poezia este compusă din șase strofe cu rimă încrucișată și cu un număr variabil de versuri în fiecare strofă. În această poezie, poetul descrie frumusețea și delicatetea unei fete din Orient, pe care o întâlnește în timpul unei călătorii. El se simte atras de ea și își exprimă dragostea și dorința de a fi alături de ea.

În primele strofe, Coșbuc descrie frumusețea și misterul fetei, folosind metafore pentru a-i evidenția feminitatea și grația. El o compară cu luna și cu o floare, sugerând astfel fragilitatea și gingășia sa. În strofa a treia, el își exprimă dorința de a fi alături de ea și de a petrece timpul împreună cu ea.

În continuare, poetul face referire la culturile și tradițiile orientale, evocând imagini ale unei lumi exotice și pline de culoare. El descrie o serie de obiecte și tradiții specifice Orientului, cum ar fi „tobele” și „lăutele” care aduc aminte de muzica tradițională orientală, sau „parfumurile” și „fardurile” care sugerează ritualurile de îngrijire și frumusețe.

Poezia se încheie cu o strofă în care poetul își exprimă speranța că fata îi va răspunde la dragoste și că își va fi alături, într-o lume plină de frumusețe și de iubire.

„Cântec oriental” este o poezie sensibilă și plină de imagini frumoase, care evocă o lume exotică și misterioasă. În această poezie, George Coșbuc reușește să combine elemente specifice culturii și tradițiilor orientale cu trăirile și emoțiile universale ale iubirii.