Cântec IV de George Coşbuc

Poezia „Cântec IV” face parte din ciclul de poezii populare pe care George Coșbuc le-a scris în perioada 1895-1896. Aceste poezii sunt inspirate din folclorul românesc și își propun să transmită cititorului mesaje simple, dar profunde, despre viață și iubire. „Cântec IV” spune povestea unei fete frumoase care așteaptă să-și întâlnească iubitul, care a plecat la război.

Poezia este plină de simboluri și imagini specifice folclorului românesc, precum „fiscul morții” sau „covorul de flori”. În general, ciclul de poezii populare a fost primit cu entuziasm de publicul de la vremea respectivă și a adus o nouă viziune asupra poeziei românești.

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
„Lup flămând cu trei cojoace,
Hai la maica să te joace” –
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.
 
Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
– „Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
– „Puiul meu e bun şi tace
Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” şi s-a dus.
 
Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlvă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
– „N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” şi-a plecat.

Rezumat extins la poezia Cântec IV de George Coşbuc

Poezia „Cântec IV” de George Coșbuc face parte din ciclul „Pădureanca” și este un cântec al pădurii, care își cheamă la dans toate vietățile sălbatice. Poezia are o structură de baladă, cu versuri scurte și rime încrucișate.

În prima strofă, pădurea se prezintă ca o lume plină de viață, unde toate animalele sunt fericite și își trăiesc viața în libertate. În a doua strofă, păsările sunt cele care se adună la chemarea pădurii și își cântă iubirea unele altora, în timp ce păduricea își îmbracă haina verde.

În strofa a treia, micii rozătoare sunt și ele invitate la dans, iar în cea de-a patra, vulpea și iepurele se joacă împreună, uitând de obiceiul lor de a se urmări unul pe celălalt.

În ultima strofă, pădurea își cheamă la dans și oamenii, care vin să se bucure de frumusețea și armonia naturii. Poezia este o pledoarie pentru protejarea mediului înconjurător și pentru armonia dintre toate viețuitoarele, o invitație la respectul și iubirea față de natură și față de fiecare ființă vie.