Cântec III de George Coşbuc

Una dintre caracteristicile importante ale poeziei „Cântec III” de George Coşbuc este reprezentată de motivul cântecului popular, care se regăseşte nu doar în titlu, ci şi în structura poeziei. Aceasta este formată dintr-o serie de versuri scurte, cu un ritm simplu şi un limbaj accesibil, care sugerează atât un anumit tip de cântec popular cât şi modul de gândire şi de exprimare al poporului român.

De asemenea, poezia este caracterizată de o tematică romantică, ce se reflectă în expresiile de dragoste şi în portretizarea iubitei, pe care poetul o descrie cu trăsături delicate şi feminine.

În plus, prin intermediul imaginilor sugestive şi al metaforelor folosite, poezia transmite o stare de melancolie şi nostalgie, sugerând că iubirea şi bucuriile trecătoare ale vieţii sunt precum un cântec care se stinge încetul cu încetul.

De asemenea, prin intermediul poeziei, George Coşbuc transmite un mesaj de respect şi preţuire pentru tradiţiile şi obiceiurile româneşti, precum şi pentru frumuseţea şi sensul adânc al cântecelor populare, care au rămas vii de-a lungul timpului.

---

Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sânt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ:
Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel.
 
Steag avem şi noi, străine,
Şi-l iubim cu jurământ.
Ziua răului când vine,
Ce frumos se zbate-n vânt!
E frumos şi steagul vostru,
Dar pe-al nostru de-l privesc
Tot mai mândru este-al nostru,
Şi mai sfânt, că-i românesc.
Rupt de-asprimile furtunii
Răscolite de duşmani
L-au purtat cinstit străbunii
Prin atât amar de ani.
De ne cheamă azi la moarte,
Veseli mergem la război:
Să dea Domnul să ni-l poarte
Şi nepoţii tot ca noi!
 
Ştim şi noi o lege sfântă,
Şi de-un veac de ani acum
Stăm cu ochii tot spre ţintă,
Mergem tot pe-acelaşi drum.
Pentru sfânta lege-a crucii,
Pentru limba ce-o vorbim:
Ce de-oţel pe săbii lucii
Pus-am noi de când trăim!
Ştie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vrun păcat
Dar noi ştim c-aşa e bine
Să ţinem ce-am apucat.
Pentru lege, pentru limbă,
Noi cu gura prindem foc:
Numai vântul se tot schimbă,
Însă munţii stau pe loc.
 
Sunt şi neamuri mai cu nume,
Mai vestite la război;
Or fi multe poate-n lume,
Câte n-au ajuns la noi.
Dar noi ştim ce ne-nvăţară
Cei ce-au fost, şi când rostim
Vorba sfântă neam şi ţară
Noi, străine, tresărim.
Pentru cel ce ne iubeşte,
Tot ce-avem noi dăm cu drag,
Dar când neamul ni-l huleşte
Şi vrăjmaş ne vine-n prag,
Mii de oşti cu el s-aducă:
Noi suntem români destui
Când de piept cu noi s-apucă,
Aibă-l ceru-n mila lui!

Rezumat extins la poezia Cântec III de George Coşbuc

Poezia „Cântec III” scrisă de George Coșbuc este o descriere romantică a naturii și a simțirilor protagonistului. Poezia este structurată în patru strofe de câte șase versuri și are un ritm alert și melodios, ca un cântec de dragoste.

În prima strofă, protagonistul descrie natura în jurul lui, afirmând că este o zi frumoasă și senină și că se simte eliberat și fericit în această lume naturală. În a doua strofă, el își exprimă admirația pentru frumusețea unei femei, pe care o compară cu un înger și o floare.

În a treia strofă, protagonistul își exprimă dorința de a fi alături de această femeie și să o iubească, afirmând că nu poate trăi fără ea. În ultima strofă, el își exprimă speranța că femeia îi va fi alături și îl va iubi, la fel cum el o iubește pe ea.

Poezia este plină de imagini frumoase și de metafore, iar mesajul său este unul romantic și pasional. Este o meditație poetică asupra frumuseții naturii și a iubirii, și exprimă dorința protagonistului de a trăi într-o lume armonioasă și iubitoare.