Cântec Femeiesc de Adrian Păunescu

Una dintre caracteristicile poeziei „Cântec Femeiesc” de Adrian Păunescu este folosirea unui limbaj familiar, dar plin de sensibilitate și emoție, care ilustrează puterea și frumusețea femeii. Poemul este scris într-o manieră simplă și directă, cu un ton apropiat de cel al unei discuții informale, dar care reușește să transmită mesajul profund și intens al poeziei.

De asemenea, poezia a fost cântată și interpretată de mai mulți artiști și trupe muzicale, contribuind astfel la popularitatea și răspândirea sa în rândul publicului larg.

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte ele ce slujesc pe ei.
 
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
 
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
 
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
 
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
 
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
 
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi.

Rezumat extins la poezia Cântec Femeiesc de Adrian Păunescu

Poezia „Cântec Femeiesc” de Adrian Păunescu este un omagiu adus feminității, prin intermediul căreia poetul evidențiază complexitatea și diversitatea acestei stări de a fi. În poezie, Păunescu prezintă femeia ca fiind puternică și sensibilă, iar trăsăturile ei sunt reprezentate metaforic prin intermediul a trei personaje feminine, anume Regina, Mama și Fata.

Regina este o prezență impunătoare și rece, care își menține demnitatea în orice situație, fiind simbolul autorității și al eleganței. Mama este personajul cald și afectuos, care oferă iubire necondiționată și protecție, simbolizând puterea iubirii și a maternității. Fata este personajul tânăr și pasional, care trăiește cu intensitate și se luptă pentru a-și păstra libertatea și identitatea, fiind un simbol al curajului și al inovației.

Păunescu evidențiază prin intermediul poeziei sale faptul că feminitatea este o stare complexă, care cuprinde atât trăsături pozitive, cât și negative, iar femeile trebuie să învețe să își îmbrățișeze toate aceste aspecte ale lor. În final, poetul evidențiază importanța recunoștinței și a aprecierii pentru toate femeile din viața noastră, sugerând că ele sunt forța care ne ghidează și ne inspiră în viață.