Cântec despre alb de Grigore Vieru

Poezia „Cântec despre alb” de Grigore Vieru este un omagiu adus culorii albe, considerată simbolul purității și inocenței. Poezia descrie imagini metaforice ale naturii care sunt asociate cu culoarea albă, precum fulgii de nea, florile de măr și colbul de fum.

Prin intermediul acestor imagini, poetul încearcă să transmită frumusețea și încântarea pe care o simte în fața albului și să transmită ideea că această culoare reprezintă o formă de perfecțiune în lumea naturală. Poezia reflectă, de asemenea, poziția poetului față de natură și nevoia de a o proteja și de a o respecta.

– Moş Crăciun, că drag ne eşti.
– Şi voi mie, pui cereşti.
– Când mai vii de daruri plin?
– Păi, la anul, când să vin?
– Dar mai repede nu poţi?
– Sunt bătrân, măi dragi nepoţi.

Rezumat extins la poezia Cântec despre alb de Grigore Vieru

Poezia „Cântec despre alb” de Grigore Vieru este un poem liric care celebrează frumusețea și puritatea culorii albe. Autorul se referă la albul zăpezii, al florilor și al păsărilor și transmite o stare de liniște și armonie. Poezia este scrisă într-un stil simplu și evocativ, folosind imagini clare și puternice.

În prima strofă, Vieru vorbește despre zăpadă și despre cum acoperă lumea cu un strat alb. În a doua strofă, el compară zăpada cu florile albe care înfloresc în grădina sa, iar în a treia strofă, descrie cum păsările albe zboară liber în cer. În ultima strofă, autorul afirmă că „albul e-n mine”, sugerând că puritatea și frumusețea albului se regăsesc și în interiorul său.

Poezia exprimă sentimente de admirație și reverență față de natură și de frumusețea ei simplă. De asemenea, subliniază importanța purității și a inocenței într-o lume plină de conflicte și corupție. Stilul poetic simplu și evocativ al lui Vieru face din această poezie un omagiu adus frumuseții și curățeniei naturii.

În general, poezia „Cântec despre alb” transmite o stare de pace și de liniște, invitând cititorul să se bucure de frumusețea și puritatea lumii înconjurătoare.