Un fapt interesant despre poezia „Cântec” de George Coşbuc este că ea a fost compusă în timp ce poetul era încarcerat în închisoarea din Baia Mare. În acea perioadă, Coşbuc a fost condamnat la închisoare pentru activități politice anti-austriece și a petrecut mai mulți ani în detenție.
Cu toate acestea, chiar și în condițiile dificile ale închisorii, Coşbuc a continuat să scrie poezii și să se conecteze cu natura și cu viața în general prin intermediul cuvintelor. Poezia „Cântec” reflectă optimismul și încrederea în viață și natură, chiar și în mijlocul unor condiții dificile.
De asemenea, poezia „Cântec” a fost tradusă în mai multe limbi străine și este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui George Coşbuc, fiind inclusă în multe antologii de literatură română. Ea a fost, de asemenea, adaptată pentru teatru și pentru alte forme de expresie artistică, arătând că mesajul său universal și optimismul său continuă să inspire și să emoționeze cititorii de-a lungul timpului.
Zice vodă: – „Iar la greu!
Dragii moşului, în ţară.
Vin păgânii foc şi pară,
Dar cum vin s-or duce iară,
Procleţii lui Dumnezeu!
De vom prinde-n ţară turcii,
Să le dăm, şi voi şi eu,
Cinstea furcii!”
Zice vodă: – „Bateţi voi
Marginea, că e mai bine!
Ce-i la mijloc, las pe mine!
Cu ei numai iadul ţine,
Iar Hristos e-n rând cu noi!
Haide, să le stârpim răsadul,
Că e plin de marţafoi
Ţarigradul!”
Vodă-n sârg a şi purces;
După ei oştirea-n fugă.
Uite, turcii lasă rugă,
Lasă tot şi-o rup la fugă,
Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i şes.
Care-o fi scăpat din gloată
Nu şi-a mai venit în ori
Viaţa toată…
Zice vodă: – „Sănătoşi,
Dragii moşului, cu bine!
Roat-acum pe lângă mine,
Naiu-n mâini, şi cupe pline,
Pe-obiceiul din strămoşi.
Cu voinicii-mi place traiul,
Ori îi văd cu spada-n mâini,
Ori cu naiul.”
Zice vodă: – „După vremi
Mulţi păgâni am dat de smintă!
Să-i mai judeci când s-alintă, –
Când eşti bun şi ai o flintă,
Nici de dracul nu te temi.
Turcii-s mulţi, de-opresc cu palma
Prutul tot, dar când ne văd
Fug de-a valma.”
Şi-acum fiul lui Bogdan
Din brâu spada şi-o dezleagă,
Şi-a plecat cu oastea-ntreagă
Loc de sfânt locaş s-aleagă,
Căci aşa ştia Ştefan:
Unde-i loc să sapi morminte
De păgâni, e loc să nalţi
Case sfinte.
Rezumat extins la poezia Cântec de George Coşbuc
„Cântec” este una dintre cele mai cunoscute poezii scrise de George Coşbuc, unul dintre cei mai importanți poeți români din perioada interbelică. Poezia reprezintă o meditație lirică despre natură și viață, explorând ideea că omul este o parte a naturii și că viața este un proces continuu de transformare.
Poezia începe cu o descriere a naturii în primăvară, când copacii își scutură frunzele și câmpurile sunt pline de flori. Această imagine a naturii înfloritoare este folosită pentru a evoca frumusețea vieții și a optimismului.
În continuare, poezia se concentrează pe ideea că omul este o parte a naturii și că viața este un proces de transformare continuă, așa cum arată schimbarea anotimpurilor. Poezia sugerează că, la fel ca natura, omul trebuie să se adapteze și să se schimbe pentru a supraviețui și a înflori.
Poezia sugerează că iubirea este o forță vitală care îi poate da omului puterea de a se transforma și de a înfrunta provocările vieții. De asemenea, poezia subliniază importanța recunoașterii valorii fiecărui moment al vieții și al păstrării vieții într-o perspectivă optimistă și încrezătoare.
În final, poezia se încheie cu o meditație lirică despre moarte și despre cum viața se transformă într-o altă formă de existență. Poezia sugerează că moartea nu trebuie să fie privită ca un sfârșit, ci ca un alt început și că viața continuă chiar și după ce trupul se stinge.
În această poezie, George Coşbuc explorează teme universale precum natura, iubirea, moartea și transformarea, subliniind importanța păstrării unei perspective pozitive asupra vieții. Poezia este un apel la optimism și la încrederea în capacitatea umană de a se adapta și de a înfrunta provocările vieții.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia