Cântec de frâu de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cântec de frâu” de Adrian Păunescu este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1970, în culegerea de poezii intitulată „Versuri alese”. Această culegere a fost una dintre cele mai importante și influente apariții editoriale ale lui Păunescu, care a avut un impact semnificativ asupra poeziei românești contemporane.

Poezia „Cântec de frâu” a fost considerată unul dintre cele mai semnificative și reprezentative poeme ale lui Păunescu, fiind apreciată pentru puterea și sensibilitatea sa. De-a lungul timpului, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și citate poezii ale lui Păunescu, fiind considerată o meditație profundă asupra libertății și a luptei umane cu propriul destin.

---

Fără niciun efort ochii eu îi deschid,
O puternică stea mă tot trage de pleoape
Și în cerul de sus e un foc suferind,
Și un foc suferind se ridică din ape.

Că te văd, că te simt, ce folos, ce curaj,
Când pe simțuri mă duc ruguri reci, disperate?
Cinci minute la pas, și ce pas, și ce pași
Face calul troian prin cetate.

Dă-i grăunțe, că-n el sunt bătrâni luptători,
Și e numele meu tutelarul său nume
Și el moare și-nvie de-o mie de ori
Și de alte o mie nechează în lume.

Vals modern poate fi, valsul nepământean
Care mișcă în flăcări și cerul și râul,
O femeie dansează cu calul troian
Și pe calul troian îl impiedică frâul.

Eu sunt marele cal și te văd și te-ajung,
Și tu crezi că sunt mort, că de lemn îmi e coasta,
Dar eu ard, dar eu plâng, dar eu ard, dar eu plâng
Că mi-e greu în cetatea aceasta.

Și în mine sunt oameni, și afară ești tu,
Și deasupra e cer și-un râu alb sub copite,
Și o pasăre neagră prin ochi îmi trecu
Ca prin streșine moarte și nelocuite.

Dar sunt viu, dar sunt treaz, dar eu plâng, dar eu ard,
Dar sunt calul troian, mi-e urechea bolnavă,
Dar mi-e dor, dar mi-e greu, dar mi-e milă, mi-e cald,
Dar eu nu sunt pădure, nici piatră, nici navă.

Pentru tine-am venit și sunt om și te iert
Și sunt calul troian care știe să plângă;
Dar, cum iarbă îmi dai, înflorită, mă pierd
Flămânzind prin pășuni, urmărindu-te încă.

Rezumat extins la poezia Cântec de frâu de Adrian Păunescu

„Cântec de frâu” este o poezie a lui Adrian Păunescu, care surprinde esența unei teme recurente în opera sa, respectiv lupta omului cu destinul său și cu societatea în care trăiește. Poezia este o meditație profundă asupra libertății umane și a puterii individuale de a-și crea propria cale în viață.

În prima strofă, autorul descrie o cale lungă și dificilă, pe care oamenii trebuie să o parcurgă în viață, luptând cu greutățile și provocările acesteia. Autorul subliniază faptul că fiecare om are propriul său drum de urmat și trebuie să lupte pentru a-și realiza propriile visuri și aspirații.

În a doua strofă, autorul sugerează că această călătorie poate fi uneori extrem de dificilă, sugerând că oamenii trebuie să-și asume riscuri și să lupte pentru libertatea și independența lor. Autorul subliniază faptul că în timpul acestei călătorii oamenii trebuie să-și îmblânzească propriul destin și să găsească puterea interioară de a-și controla propriul viitor.

În strofa a treia, autorul subliniază faptul că în această călătorie nu trebuie să uităm de frumusețea și valorile lumii înconjurătoare, sugestionează că trebuie să rămânem fideli naturii și să îi recunoaștem frumusețea. Aceasta poate fi privită ca un reper în calea pe care fiecare om și-o alege.

În ultima strofă, autorul sugerează că această călătorie este o luptă continuă, care trebuie dusă cu hotărâre și curaj. Oamenii trebuie să lupte pentru a-și realiza propriile aspirații și să își găsească propriul drum în viață, indiferent de dificultățile care apar. În final, autorul sugerează că această călătorie este un cântec al libertății, al independenței și al puterii individuale.

În concluzie, poezia „Cântec de frâu” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra libertății umane și a puterii individuale de a-și crea propria cale în viață. Poezia surprinde lupta oamenilor cu propriul destin și cu societatea în care trăiesc, subliniind importanța curajului și hotărârii în această luptă.