Un fapt interesant despre poezia „Cântec de fericire” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost publicată în anul 1852, într-o perioadă în care România se afla sub influența valurilor de renaștere culturală și națională. Poezia a fost bine primită de publicul larg și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri.
Un alt aspect interesant este faptul că poezia „Cântec de fericire” a devenit o sursă de inspirație pentru artiști și creatori de diverse genuri. Aceasta a fost interpretată și transformată în cântece, picturi, filme și alte forme de artă, ceea ce evidențiază impactul pe care aceasta l-a avut asupra culturii și a imaginarului colectiv.
O altă curiozitate este faptul că poezia „Cântec de fericire” a fost inclusă în manualele școlare și a devenit o poezie populară în rândul elevilor din România. Aceasta a fost studiată și interpretată în cadrul lecțiilor de literatură, contribuind la familiarizarea elevilor cu operele literare și la dezvoltarea gustului pentru cultură și artă.
Gândul meu la tine zboară
Ca o pasăre uşoară
Către cuibul înverzit,
Şi la sânul tău pătrunde
Ca un flutur ce s-ascunde
Într-un leagăn înflorit.
Dorul meu în a ta cale,
Urmând pasurilor tale
Te dezmiardă ne-ncetat,
Şi pe dulcea ta guriţă,
Dragă, draga mea Niniţă,
Fură-un dulce sărutat.
Ochii mei, ce-n veci la tine
Aţintesc a lor lumini,
Înotând în tainic foc,
Văd lucind pe-a ta zâmbire
Îngereasca ta simţire,
Îngerescul meu noroc.
Tot ce-n lume-i drag şi place.
Tot ce-nalţă şi preface
Pe un om în Dumnezeu,
Mi le-ai dat cu-a ta iubire,
O, frumoasă nălucire!
Scumpa mea! Îngerul meu!
De-acum vie cruda moarte!
Sufle vântul relei soarte
Pe pământul îngrozit!
Eu aştept cu nepăsare
A furtunilor suflare,
Căci iubesc şi sânt iubit!
Sufletu-mi e o grădină
Unde-n gingaşă lumină
Cântă-o pasăre din rai.
Viaţa mea de veselie
Trece lin în veşnicie
Ca o dulce zi din mai!
Căci amorul e un soare,
Ş-a mea inimă o floare,
Ş-a mea viaţă-un dulce vis.
Căci iubita mea Niniţă
Cu-o zâmbire, cu-o guriţă,
Mie cerul mi-a deschis!
Rezumat extins la poezia Cântec de fericire de Vasile Alecsandri
„Cântec de fericire” de Vasile Alecsandri este o poezie care celebrează bucuria și fericirea care îi înconjoară pe oameni în timpul primăverii. Poezia începe cu descrierea primăverii, care aduce cu ea un nou început și o nouă speranță pentru toți cei care o întâmpină.
În continuare, poetul evocă bucuria și fericirea care îi înconjoară pe oameni în timpul primăverii, sugerând că aceasta este o perioadă a începuturilor și a speranței. El descrie zâmbetele și cântecul oamenilor care se bucură de soarele cald și de aerul proaspăt al primăverii.
În strofa a doua, poetul subliniază importanța naturii și a păsărilor în această perioadă a anului. El descrie păsările care cântă și zboară în cer, sugerând că acestea reprezintă o sursă de inspirație și de bucurie pentru oameni.
În final, poezia se concentrează asupra ideii că fericirea și bucuria se găsesc în lucrurile simple și naturale ale vieții, precum cântecul păsărilor sau mirosul florilor de primăvară. Vasile Alecsandri sugerează că fericirea nu se găsește în lucrurile materiale, ci în lucrurile simple și naturale ale vieții, care ne aduc aminte de frumusețea și de sensul acesteia.
În ansamblu, „Cântec de fericire” este o poezie care celebrează bucuria și fericirea care îi înconjoară pe oameni în timpul primăverii. Poezia subliniază importanța naturii și a păsărilor în această perioadă a anului și sugerează că fericirea și bucuria se găsesc în lucrurile simple și naturale ale vieții. Poezia ne încurajează să fim recunoscători pentru frumusețea și sensul vieții și să ne bucurăm de lucrurile simple și naturale care ne înconjoară.
Informații adiționale despre Vasile Alecsandri
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.
Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.