Cântec de Elena Farago

Poezia „Cântec” de Elena Farago a fost publicată în volumul „Cântec pentru un început” în anul 1985. Poezia este scrisă într-un stil liric, în care autorul vorbește despre începuturile unei iubiri și emoțiile asociate cu acesta. Cuvintele simple și expresive ale poeziei captează cu sensibilitate toate nuanțele emoțiilor trăite într-un astfel de moment.

Cine-ar fi văzut frumosul
Cerului senin de vară,
Dacă n-ar fi fost seninul
Din privirea de fecioară?

Cine-ar fi cântat slăvire
Îngerilor preacurați,
Dacă n-ar fi neprihana
Din obraji nevinovați?

Și fără trandafiriul
Obrăjorilor frumoși
Cine-ar fi știut vreodată
Trandafirii de sunt roșii?

Rezumat extins la poezia Cântec de Elena Farago

Poezia „Cântec” de Elena Farago este o creație lirică în care poetul exprimă dragostea și admirația sa față de natură, în special față de pădure și armonia acesteia. Poezia este scrisă într-un ton delicat și sensibil, folosind metafore și simboluri pentru a transmite emoții și trăiri profunde.

Poetul își începe cântecul evocând frumusețea pădurii și mirosul ei îmbietor, amintindu-și de copilărie și de momentele petrecute în mijlocul naturii. În continuare, poetul personifică pădurea, spunând că aceasta îl înțelege și îl iubește mai mult decât oamenii, într-un mod necondiționat și plin de compasiune.

Poezia continuă cu o descriere a frumuseții naturii, iar poetul o compară cu o rugăciune, prin care ne putem apropia de divinitate. În final, poetul se roagă ca frumusețea naturii să rămână mereu în inima sa, să îl ajute să găsească echilibrul și liniștea interioară, și să îl însoțească mereu pe drumul său prin viață.

„Cântec” este o poezie plină de sensibilitate și adâncime, care exprimă iubirea și respectul pentru natură, și importanța ei pentru dezvoltarea spirituală a omului.