„Cântare scrisului nostru” este o poezie de Grigore Vieru, care a fost un important poet moldovean, cunoscut pentru operele sale patriotice și de dragoste. Poemul a fost publicat în 1975, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la nașterea primului cronicar moldovean, Grigore Ureche.
În poezie, Vieru aduce un omagiu scrisului și literaturii moldovenești, subliniind importanța acestora în păstrarea și promovarea identității naționale. El descrie cu mândrie bogăția culturii moldovenești și influențele multiple din istoria țării, dar subliniază că, în ciuda tuturor acestora, scrisul și literatura moldovenească își au propria lor identitate distinctă.
„Cântare scrisului nostru” este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui Grigore Vieru și un omagiu important adus culturii și istoriei moldovenești.
Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin.
Vin din munţii latiniei,
Deci, şi scrisul mi-i latin!
Zis-a cerul: „Fiecare
Cu-al său port, cu legea sa!”
Scrisul ei şi râma-l are,
Eu de ce nu l-aş avea?!
Ah, din sângele fiinţei
Ni l-aţi smuls şi pângărit
Şi pe lemnul suferinţei
Ca pe Crist l-aţi răstignit!
Ochii lui cei ai uimirii,
Când i-aţi scos şi nimicit,
Aţi scos ochii nemuririi
Ce pre noi ne-au îndrăgit.
Ne-aţi vroit schimba chiar ţeasta,
Sufletul, străvechiul grai,
Învăţându-ne că asta
E un bine, e un rai.
Dar din… mare „paradisul”
Iată ce-nvăţarăm noi:
Cine-ntâi îţi fură scrisul,
Celelalte-ţi ia apoi!
Vremuri alte vin să nască
Omul unui nou destin.
Cum minţintu-m-ai, strâmb dascăl,
Scrisul meu că mi-i străin.
Şi din gură şi din carte
Cum minţitu-m-ai mereu,
Cum urâtu-m-ai de moarte
Când aflai că-i scrisul meu!
Ştiu: eşti gata să mă rumegi
În slugarnicii tăi cleşti
Când mă uit cu ochii umezi
Către crinii latineşti.
Ştiu că paşii tăi mă latră
Când, durut, la el revin.
Ci va arde – da! – în vatră
Focul scrisului latin!
Foc de care mult mi-i sete,
Care-ndurerat şi sfânt,
Grâul altor alfabete
N-a aprins şi ars nicicând.
Deci, lăsaţi-ne în firea
Moştenită din străbuni
Şi-ţi primi în loc iubirea,
Pacea unor oameni buni.
Nu-i o vină, Doamne iartă,
Floarea lui că o văzurăm,
Că ne-am fost iubit odată
Şi ne mai iubim şi-acum.
Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin.
Vin din munţii latiniei,
Deci, şi scrisul mi-i latin!
Rezumat extins la poezia Cântare scrisului nostru de Grigore Vieru
„Cântare scrisului nostru” este o poezie scrisă de Grigore Vieru în anul 1976. Aceasta este o pledoarie pentru limba română, pentru scrisul nostru și pentru unitatea neamului. Poezia începe cu o descriere poetică a scrisului, spunând că acesta este cea mai puternică armă și că graiul este cel care definește neamul nostru.
Autorul vorbește despre faptul că neamul nostru a suferit de-a lungul timpului multe pierderi, dar că limba noastră este cea care ne-a unit și ne va uni mereu. De asemenea, el vorbește despre faptul că scrisul nostru este foarte important, pentru că acesta este cel care ne-a păstrat identitatea și tradițiile de-a lungul timpului.
Poezia este o elogiere a limbii române și a scrisului nostru, iar autorul subliniază importanța acestora în identitatea și cultura noastră. În final, Vieru roagă ca scrisul și graiul nostru să rămână mereu vii și să ne păstreze unitatea și identitatea de neam.
Această poezie este considerată unul dintre cele mai importante texte scrise de Grigore Vieru și a fost unul dintre cele mai citite și apreciate poeme ale sale.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
Ce influenta a avut poezia Cântare scrisului nostru de Grigore Vieru
Poezia „Cântare scrisului nostru” de Grigore Vieru a avut o influență semnificativă în literatura și cultura românească și moldovenească. Iată câteva aspecte ale influenței sale:
- Promovarea limbii române: Poezia pune un accent deosebit pe importanța limbii române ca vehicul al identității naționale și culturale. Ea a inspirat și continuă să inspire oamenii să își iubească și să își promoveze limba maternă.
- Pasiune pentru scris: Poezia subliniază puterea și frumusețea scrisului și a cuvântului scris. Ea a inspirat și încurajat mulți tineri scriitori și poeți să își exprime gândurile și emoțiile prin literatură.
- Mesaj de mândrie națională: Poezia exprimă un sentiment profund de mândrie și iubire față de cultura și istoria românească. Ea a contribuit la întărirea sentimentului de identitate națională în rândul cititorilor săi.
- Influța în educație: Poezia este adesea inclusă în programele școlare, contribuind la educația literară a elevilor și la promovarea operei lui Grigore Vieru ca parte a patrimoniului cultural.
- Inspirarea artistică: Versurile puternice și mesajul patriotic din poezia lui Vieru au fost sursa de inspirație pentru artiști, muzicieni și compozitori care au creat lucrări bazate pe tema și simbolurile prezente în poezie.
În concluzie, poezia „Cântare scrisului nostru” de Grigore Vieru a avut o influență semnificativă în promovarea limbii române, în încurajarea scrisului și a iubirii de cultură și istorie, și în consolidarea sentimentului de mândrie națională în rândul cititorilor săi. Aceasta rămâne una dintre cele mai citate și apreciate opere ale literaturii românești.
