Candela de Grigore Alexandrescu

Un fapt interesant despre poezia „Candela” de Grigore Alexandrescu este că aceasta este o poezie de inspirație religioasă care pune accentul pe tema luminii și speranței în viață. Cu toate acestea, poezia nu este strict religioasă, ci mai degrabă folosește simbolismul religios pentru a explora teme universale ale vieții umane, cum ar fi speranța, încrederea și căutarea unui sens.

Poezia „Candela” a fost apreciată pentru mesajul său puternic și pentru stilul poetic captivant. Într-o perioadă în care mulți poeți români se concentrau pe teme patriotice și naționale, Grigore Alexandrescu a reușit să ofere o perspectivă diferită, mai personală și mai spirituală, asupra vieții umane.

În plus, poezia a devenit o sursă de inspirație pentru mulți alți poeți și scriitori români. De-a lungul timpului, a fost citată și folosită ca sursă de inspirație pentru poezii și lucrări literare ulterioare. Mesajul său puternic și tema sa universală au făcut din „Candela” o poezie care continuă să fie relevantă și astăzi și care continuă să inspire și să influențeze literatura română.

---

Tăcerea e adânca şi noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării,
Ş-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smălțuiau seninul cereştilor câmpii.

Numai religioasă a candelei lumină
Aprinsă de credință, ďi limpede şi lină,
Lua citit într-o singură silabă.
Luceşte înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblema-a bunătății, mângâitoare raza,
Ea parcă primeste şi parcă-nfățişează,
Rugăciunile noastre stăpânului obştesc!

În minutele-acelea când sufletul gândeşte,
Când omul se coboară în conştiința lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimeşte
Frățeşte-i ei lumine durerea mea supui.

Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martor,şi i-am încredințat!
Câte dorinți smerite şi neînființate
Am tăinuit de lume şi ei am arătat!

Dumnezeu ce de față pe cruce se arată,
El care-a nedreptății e pildă de-ngrozit,
Îmi spune ca-nainte-i se va vedea odată
Cel ce nedreptățeşte cu cel nedreptățit.

Atunci creştinu-acela, cu fruntea în tărână,
Dar cu otrava-n buze, şi cu fierul în mâna,
Umilit că să-nşale şi blând ucigător,
Tronul dumnezeirii cum va putea să-l vază,
Când la un semn puternic se vor clăti cu groază
Cerurile-asezate pe polurile lor?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar adânca odihnă în lume încetează:
Religiosul clopot se leagană în vânt
Chemând pe credincioşii ce somnu-mpovărează,
Din ale lor locaşuri în locaşul cel sfânt.

Întunecimea nopții care înca domneşte,
Ca un om ce cu viață se mai luptă murind,
Se-mprăştie cu-ncetul, treptat se risipeşte
Şi-n umbra dimineții se pierde-ngălbenind.

Se desfăsor în ochi-mi minunile zidirii;
Credință se deşteaptă în omul rătăcit;
Şi-nalță a ei rugă cu imnul mulțumirii,
La cel ce după noapte şi zi ne-a dăruit.

Iar tu, candelă sfântă, a careia vedere
Îmi aduce aminte atâtea năluciri,
Îmi vei fi totdeauna raza de mângâiere,
Vei şti deopotrivă şi fapte şi gândiri.

Voi alerga la tine în dureri şi necazuri,
De oameni si de soarta când voi fi apăsat:
Astfel corăbierul, când marea e-n talazuri,
Aleargăam la limanul ce-adesea l-a scăpat.

Rezumat extins la poezia Candela de Grigore Alexandrescu

„Candela” este o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu în care autorul explorează tema luminii și a speranței într-un context religios și spiritual.

Poezia începe prin a prezenta o scenă în care un bătrân se roagă la o candelă, rugându-se să-i lumineze calea și să-i aducă speranță. Autorul sugerează că candelă este un simbol al luminii și că este o sursă de speranță și încurajare în momentele dificile.

În următoarele strofe, autorul continuă să exploreze tema luminii și sugerează că candelă poate fi privită ca un simbol al lui Dumnezeu și al puterii sale de a aduce lumină și speranță în viața oamenilor. El sugerează că, indiferent cât de întunecat poate părea viitorul, există întotdeauna o rază de lumină și o speranță de care oamenii se pot agăța.

În final, autorul sugerează că candelă trebuie să fie păstrată aprinsă și că trebuie să ne concentrăm întotdeauna pe lumina și speranța pe care o aduce. El încurajează cititorii să nu-și piardă niciodată speranța și să continue să caute lumina și să își găsească calea în viață.

În concluzie, „Candela” este o poezie profundă și emoționantă care explorează tema luminii și a speranței într-un context religios și spiritual. Autorul sugerează că candelă este un simbol al lui Dumnezeu și al puterii sale de a aduce lumină și speranță în viața oamenilor și încurajează cititorii să nu-și piardă niciodată speranța și să caute mereu lumina și speranța în viața lor. Stilul poetic captivant și mesajul puternic al poeziei au făcut din „Candela” o lucrare importantă în literatura română și a inspirat mulți alți poeți și scriitori.