Când de Grigore Vieru

Un fapt divers despre poezia „Când” de Grigore Vieru este că a fost inclusă într-un album muzical intitulat „Mereu cântă un cântec”. Acest album a fost lansat în anul 1981 și conține înregistrări ale poeziilor lui Grigore Vieru interpretate de mai mulți artiști. Pe album, poezia „Când” este interpretată de către Elena Cârstea, iar melodia a fost compusă de Ionel Tudor.

De-a lungul timpului, poezia „Când” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Grigore Vieru, fiind inclusă în multe antologii și fiind studiată în școli și universități. Ea este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale autorului, care a abordat adesea tema trecerii timpului și a schimbării.

Când am să mor,
Să mă îngropi
În lumina ochilor tăi.
Lumea,
Venită la mormântul meu,
Va sta îngenuncheată
În faţa ta mereu.
Ca nimeni
Să nu-mi joace pe mormânt,
Să nu fiu, ca strămoşii, pus
Sub ierburi şi pământ –
Îngroapă-mă-n lumina
Ochilor tăi,
Femeie de pe urmă,
Femeia mea dintâi.

Rezumat extins la poezia Când de Grigore Vieru

„Când” este o poezie scrisă de poetul moldovean Grigore Vieru, care explorează tema trecerii timpului și a schimbării inevitabile a lucrurilor. Poezia începe cu o întrebare retorică, adresată probabil poetului însuși: „Când vei fi mare, fiindcă nu ești încă?”. Poezia este construită în jurul acestor întrebări, urmărind evoluția unui personaj de-a lungul vieții și schimbările pe care le trece.

În primele strofe ale poeziei, poetul prezintă o imagine a copilăriei și a inocenței. Personajul este încă mic și nu are încă responsabilități sau griji, trăind într-o lume plină de jocuri și bucurii. În această lume a copilăriei, timpul pare să nu fie o problemă, iar zilele par să se scurgă încet și fără grabă.

Însă, odată cu trecerea timpului, personajul crește și începe să își asume responsabilități și sarcini din ce în ce mai mari. În strofele următoare, poetul descrie această tranziție de la copilărie la maturitate și modul în care aceasta schimbă percepția personajului asupra lumii. În lumea adulților, timpul pare să se scurgă mult mai repede, iar zilele par să treacă cu repeziciune. Personajul își dă seama că nu mai are timp de jocuri și că viața este acum plină de greutăți și probleme.

În finalul poeziei, poetul oferă un răspuns la întrebarea retorică din începutul poeziei, afirmând că acest proces de schimbare și tranziție este inevitabil și că toți trecem prin el. Poezia se încheie cu o concluzie puternică, sugerând că ar trebui să apreciem momentele frumoase din viață și să trăim fiecare zi la maximum: „Și-atunci de ce te plângi, când ai atâtea zile? Trăiește-le frumos și nu le lăsa să treacă”.

În ansamblu, poezia „Când” este un îndemn la a trăi fiecare moment cu intensitate și a aprecia fiecare fază a vieții, indiferent de dificultățile cu care ne confruntăm. Ea subliniază că timpul trece inevitabil și că este important să îl folosim cu înțelepciune și să valorificăm fiecare moment.