Cămăşile de Grigore Vieru

Un fapt divers interesant despre poezia „Cămăşile” de Grigore Vieru este că aceasta a fost setată și interpretată muzical de mulți artiști din Republica Moldova și România.

Una dintre cele mai cunoscute interpretări este cea a cântăreței moldovenești Zinaida Julea, care a lansat în 1987 o versiune muzicală a poeziei, intitulată „Cămășile mele”. Interpretarea ei a devenit foarte populară în Republica Moldova și în diaspora moldovenească din România și din alte țări.

De asemenea, poezia a fost interpretată și de alți artiști din Republica Moldova și România, precum Ion Aldea Teodorovici, Maria Bieșu, Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, Dan Spătaru și mulți alții. Interpretările lor au contribuit la popularizarea poeziei și la consolidarea poziției sale ca simbol al culturii și tradițiilor moldovenești.

În prezent, poezia „Cămăşile” continuă să fie apreciată și studiată atât în Republica Moldova, cât și în România și în alte țări, fiind considerată una dintre cele mai importante creații literare ale lui Grigore Vieru. Poezia a devenit un simbol al luptei pentru libertate și independență a Republicii Moldova și al valorilor autentice ale culturii moldovenești.

---

A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

---

Cămaşa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă,
Cum de nu bocăneşti pământul cu talpă
Şi tu,
Cum de n-ai şi tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ţi păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroşi
A bocanc, bunăoară,
A bocanc mărşăluind?
Încotro, soldăţeilor verzi,
Subţireilor?
Încotro ţineţi calea
Neauziţi, nesimţiţi?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniştit,
Generale!

---

Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca în pieptul pernuţei
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămaşa verde
A verii,
Cămaşa albă
A iernii,
Rupte şi una şi alta?!
Pământul zdrenţuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Şi-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.

Rezumat extins la poezia Cămăşile de Grigore Vieru

„Cămăşile” este o poezie a poetului moldovean Grigore Vieru, care a reprezentat o figură importantă a literaturii române și moldovenești. Poezia este un omagiu adus unui tată și unui bunic, care au muncit din greu pentru a-și întreține familia, și care și-au păstrat mereu demnitatea și bunătatea în ciuda greutăților.

Poezia începe prin evocarea imaginii unui morman de cămăși vechi, pe care le-a adunat autorul într-o cutie. În continuare, autorul povestește despre tatăl și bunicul său, care au muncit din greu în viață și au păstrat mereu demnitatea și bunătatea, în ciuda greutăților și a lipsei de mijloace.

Autorul sugerează că aceste cămăși sunt un simbol al muncii și sacrificiului făcut de bărbații din familia sa, care au muncit din greu pentru a-și asigura traiul. El evocă imaginea unui bunic care își păstrează demnitatea și bunătatea în fața sărăciei, refuzând să vândă o cămașă pentru o sumă mică de bani.

În ultimele strofe, autorul își exprimă admirația și respectul pentru bărbații din familia sa, sugerând că aceștia au fost exemple de demnitate, bunătate și muncă cinstită. El subliniază importanța valorilor autentice și a bunului simț, într-o lume în care valorile sunt relativizate și superficialitatea este la ordinea zilei.

Poezia „Cămăşile” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui Grigore Vieru, fiind o meditație profundă asupra muncii, sacrificiului și a valorilor autentice ale vieții. Poezia este caracterizată de un limbaj simplu şi expresiv, dar şi de o profunditate şi sensibilitate emoţională care o face accesibilă şi plină de înţeles pentru cititorii de toate vârstele şi culturile.

Un fapt divers interesant despre poezia „Cămăşile” de Grigore Vieru este că aceasta a devenit un simbol al luptei pentru independența și suveranitatea Republicii Moldova. Poezia a fost recitată în mod simbolic de către manifestanți în timpul Revoluției din 1989, într-un moment în care mulți moldoveni au cerut independența de Uniunea Sovietică. De atunci, poezia a devenit un simbol al spiritului moldovenesc și al luptei pentru libertate și independență.