Calul dracului de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Calul dracului” de George Coșbuc este că aceasta reflectă interesul și pasiunea poetului pentru folclorul românesc. George Coșbuc a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii populare din România, și poezia „Calul dracului” ilustrează perfect această preocupare.

Poezia se bazează pe o poveste populară românească, sugerând că Coșbuc a încercat să păstreze și să promoveze tradițiile și cultura românească prin intermediul poeziei sale. Prin urmare, poezia „Calul dracului” nu numai că este o lucrare valoroasă din punct de vedere literar, dar reprezintă și o parte importantă a patrimoniului cultural românesc, care a fost transmisă din generație în generație prin intermediul folclorului și al literaturii populare.

Iarăşi ea!
Îi văd ochii şi guriţa –
A deschis încet portiţa
Şi ivită stă de-abia,
Zăpăcind cărarea mea.
Nu ştiu ce-o fi vrând portiţa,
Ei, dar fata ştiu ce vrea!
 
Dinspre drum
Stă deschisă larg fereastra,
Şi-n ea baba! Ce-i şi asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parcă-mi vine acum-acum
Să mă duc să sparg fereastra
Şi pe babă s-o sugrum!
 
Eu mă fac,
Că pornesc în jos pe stradă,
Să-nşel baba, să mă creadă;
Plec şi fluier, stau şi tac –
Dar de unde! Baba-i drac!
Şi chiar dracul-gol să creadă
Unui biet de om sărac?
 
Sat pustiu!
Pentr-o babă-ncârligată
Pierzi o zi şi scapi o fată!
Baba-i o momâie-n grâu –
Las’ că-i pun eu mâna-n brâu
Când o prind pe punte-odată
O iau sus şi-o dau în râu!

Rezumat extins la poezia Calul dracului de George Coşbuc

Poezia „Calul dracului” de George Coșbuc este o poezie populară românească care își are originea în folclorul românesc. Poezia se concentrează pe povestea unui cal fermecat care aparține dracului, sugerând că puterea și frumusețea acestuia sunt înșelătoare și periculoase.

Poezia începe prin prezentarea calului dracului, care este descris ca fiind un animal puternic și frumos, dar și periculos. În următoarea strofă, poetul sugerează că calul dracului este un simbol al puterii și al frumuseții, dar și al răului și al pericolului.

În strofele următoare, poetul meditează asupra puterii și a pericolului calului dracului. El sugerează că aparențele pot fi înșelătoare, iar puterea și frumusețea pot fi periculoase și distructive. În același timp, poetul sugerează că omul trebuie să fie precaut și să se ferească de ispitele răului.

În final, poetul sugerează că trebuie să fim conștienți de răul din lume și să luptăm împotriva acestuia. El sugerează că puterea și frumusețea nu sunt suficiente pentru a fi fericit și împlinit, și că trebuie să ne bazăm pe valori morale solide pentru a ne proteja de rău și pentru a trăi o viață plină de sens.

În concluzie, „Calul dracului” este o poezie profundă și învățătoare despre puterea și frumusețea aparențelor și despre pericolele răului. Poezia sugerează că puterea și frumusețea pot fi înșelătoare și periculoase, și că trebuie să fim precauți și să ne ferească de ispitele răului. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să fim conștienți de răul din lume și să luptăm împotriva acestuia, și să ne bazăm pe valori morale solide pentru a trăi o viață plină de sens și înțelegere.