Călugăr de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Călugăr” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în timpul perioadei comuniste din România, când libertatea de exprimare și de creație a artiștilor era limitată de regimul comunist.

Poezia lui Păunescu, care explorează tema luptei interioare dintre dorințele trupești și aspirațiile spirituale, poate fi citită ca o metaforă pentru lupta poporului român împotriva opresiunii politice și a dorinței de a trăi în libertate. Poezia sugerează că împlinirea spirituală și libertatea individuală sunt posibile prin autocontrol, iubire și rugăciune, mesaj care ar putea fi considerat subversiv de către regimul comunist care promova o ideologie materialistă și ateistă.

---

Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.
 
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de raşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.
 
Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
După mirosul morţilor
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
 
O voi găsi-o şi voi veni
Să-ţi spun ce rău e pe pământ
Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieşit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
 
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,
Ore de clasă nu mai sânt,
Bătrânii sânt puşi la zid
Sub nişte taloane de pensii
Care sânt trase din tunuri
Ale binevoinţei generale.
 
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Şi nu mai ştim pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le consideră inutile
Şi ne reproşează nouă
Că facem lucruri inutile.
 
Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mănăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fii bun şi primeşte-mă
Că, altfel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de raşină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă şi ascultă-mă
La ora când mănăstirea ta
Cu 5 continente
Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi
Instalează ultimele arme
În clopotniţă!

Rezumat extins la poezia Călugăr de Adrian Păunescu

Poezia „Călugăr” scrisă de Adrian Păunescu este un poem metaforic care vorbește despre lupta interioară a omului între dorințele trupești și aspirațiile spirituale. Poezia are un ton introspectiv și filozofic, iar personajul central este un călugăr care își examinează viața și căutarea sa spirituală.

În prima strofă, autorul descrie călugărul care trăiește într-o mănăstire, îndepărtat de lumea de afară și de tentațiile trupești. El sugerează că călugărul își dedică viața căutării spirituale și că el a ales să își lase trecutul și dorințele trupești în urmă.

În a doua strofă, autorul explorează lupta interioară a călugărului între aspirațiile spirituale și dorințele trupești. El sugerează că călugărul încearcă să-și controleze dorințele și să se concentreze pe viața spirituală, dar că el este mereu în luptă cu tentațiile și cu amintirile trecutului său.

În a treia strofă, autorul sugerează că lupta interioară a călugărului este o luptă universală a omului între dorințele trupești și aspirațiile spirituale. El sugerează că fiecare om are o luptă interioară între bine și rău, între trup și spirit, și că această luptă face parte din condiția umană.

În ultima strofă, autorul concluzionează poezia, exprimându-și speranța că fiecare om va reuși să își găsească pacea interioară și împlinirea spirituală, indiferent de lupta sa interioară. El sugerează că această împlinire este posibilă prin autocontrol, prin iubirea față de aproapele și prin rugăciune.

În concluzie, poezia „Călugăr” de Adrian Păunescu este un poem introspectiv și filozofic care explorează tema luptei interioare dintre dorințele trupești și aspirațiile spirituale. Poezia sugerează că această luptă face parte din condiția umană și că este posibilă împlinirea spirituală prin autocontrol, iubire și rugăciune.