Calendar de Adrian Păunescu

Nu m-am tocmit argat la voievozi,
nu le păzesc moşiile sau titlul,
m-a condamnat un veac să fiu poet
când neamul îşi rosteşte infinitul.

N-am observat să fiu înspăimântat
de măreţia lor fără de seamă,
i-am salutat în clipa când vedeam
că ţara li-i pluralul de la mamă.

Elitele şi astăzi mă scârbesc,
politice, fiscale, culturale,
iar de-nchinat, atâta mă închin
Omului Muncitor, Măriei Sale.

Dar dacă-l văd în luptă pe Mihai
riscându-şi, el, de dragul ţării, viaţa,
îl cânt şi nu mă tem că-l linguşesc,
nu stau prudent s-aştept ce zice piaţa.

Şi dacă regii de Hohenzollern
nu ne-au înstrăinat, venind încoace,
eu, pentru vremea lor, am să-i cinstesc,
să-şi odihnească oasele în pace.

Nu-i simplă existenţa ca-n dosar;
categoriile sunt prea puţine,
nici Iorga, n-a-nţeles pe paşoptişti
și totuşi l-amintim numai de bine.

Dar nici Partidul Comunist Român
n-a fost fără de pată, cum reiese,
el însuşi a jignit acest popor,
înstrăinat de alte interese.

Mai e nevoie şi de întrebări,
mai e nevoie şi de câte-un sceptic,
şi dialectica înseamnă, vai,
să fii, întâi, cu tine dialectic.

Ce greu e să fii sincer când eşti sus,
când toţi te măgulesc, frângându-şi gâtul,
clar că mâine plăcut e să observi
că-n tine s-a insinuat urâtul.

Nu m-am tocmit argat la voievozi,
dar nici n-am să suport analfabeţii
ce vor să stingă neamul românesc
bisericilor descojind pereții.

De starea Putnei suntem vinovaţi,
de starea Albei fi-va întrebare,
acestea toate neamul le-a făcut
şi tot pe el mizeria îl doare.

E vremea dezbrăcării de lozinci,
un spirit nou în patrie se cade,
să regăsim pe cei îndepărtaţi
Cioran, lonescu, Mircea Eliade.

Nu are dreptul nici un troglodit
să remorcheze laşitatea noastră
şi să lipsească steagul tricolor
pe partea galbenă și cea albastră.