Caleidoscop – Răspunsul micilor funcţionari de George Topârceanu

Această poezie „Caleidoscop – Răspunsul micilor funcţionari” de George Topârceanu este una satirică, care critică birocrația și corupția din administrația publică. Prin intermediul metaforei, autorul descrie cât de complicată este birocrația și cât de puțin utilă poate fi în soluționarea problemelor oamenilor simpli. În plus, poezia este scrisă într-un stil ușor ironic și sarcastic, în care autorul sugerează că birocrații nu au nicio idee despre nevoile și problemele cetățenilor pe care pretind că îi slujesc.

Da, aveţi dreptate: noi o ducem prost,
Ţăcănim întruna la maşina Yost.
Înnegrim hârtie, forfecăm cupoane,
Urmărind cu ochii tinere cucoane
Care trec pe stradă… Sunt trăsuri şi lume,
Pretutindeni zgomot, soare cald şi glume.
Vremea parcă-şi merge mersul în galop
Şi aspectu-şi schimbă ca-n caleidoscop.
Iar noi stăm deoparte…
Asta ni-i viaţa!
Tot mereu aceeaşi, seara, dimineaţa:
Slujba, facultatea, birtul şi chiria, —
Peste tot apasă, grea, monotonia.
Da, ni-i tristă soarta şi de nimeni plânsă.
Însă… Să trăiască salvatorul „însă”!
Seara, când cad leneşi fulgii de zăpadă,
V-aţi oprit vreodată la un colţ de stradă, —
Când lumini la geamuri, vesele, pe rând,
Una după alta se aprind, şi când
„Centrul” îşi trimite către mahalale,
În amurg, prisosul farmecelor sale?
E o-nvălmăşală, un popor de fete
Rumene, vioaie, sprintene, cochete,
Care trec grăbite, chicotind în şoapte.
Au în ochi lumină şi-n privire noapte.
Blonde ucenice, oacheşe modiste
Trec uitând pustiul ceasurilor triste, —
Cine le pricepe zâmbetul fugar?
Numai oropsitul mic funcţionar!

Cât îi par de calde hainele subţiri,
În văpaia unei tainice priviri!
Un cuvânt, o şoaptă ce de-abia se-ngână,
Mai târziu o caldă strângere de mână, —
Până când alături ei se duc, perechi,
Şi se pierd în noaptea uliţelor vechi…
Da, ni-i tristă soarta, domnule A. Mirea, —
Dar avem Iubirea!
Dar noi suntem tineri, noi avem speranţe!
Când ne-nchidem visul în obscure stanţe
(Nu ştiţi că noi facem şi literatură?)
O, atunci se schimbă vitrega natură:
Ne-aminteşte teancul de hârtii albastre
Cât de larg e cerul visurilor noastre:
În biroul umed soarele coboară,
Foarfecele cade, fantezia zboară,
Ţăcăne maşina ritmul unui vers…
Voi atingeţi culmea, noi suntem în mers.

Caleidoscop – Răspunsul micilor funcţionari de George Topârceanu

Poezia „Caleidoscop – Răspunsul micilor funcționari” de George Topârceanu este o satiră a modului în care funcționarii publici din acea perioadă își exercitau puterea și autoritatea. Poetul prezintă o serie de situații absurde și exagerate, în care micii funcționari se erijează în stăpâni ai lumii, fără a avea o justificare sau o motivație reală.

În poezie, Topârceanu folosește imagini și metafore surprinzătoare pentru a ilustra absurditatea situațiilor descrise. De exemplu, un funcționar public este comparat cu un rege într-un castel, în timp ce oamenii obișnuiți sunt forțați să umble pe marginea drumului. În altă parte a poeziei, un alt funcționar este prezentat ca un zeu care judecă destinul oamenilor.

Pe lângă critica la adresa funcționarilor, poezia sugerează și o critică mai largă la adresa societății și a mentalității de la acea vreme. Prin intermediul satirii, Topârceanu își exprimă deziluzia și frustrarea față de un sistem social care nu reușește să ofere oportunități egale pentru toți și care permite unor indivizi corupți și abuzivi să dețină puterea.

În final, poezia poate fi citită și ca un apel la schimbare și la o mai mare responsabilitate din partea celor care dețin puterea și influența în societate.