Calea Robilor de Vasile Alecsandri

„Calea Robilor” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri și publicată în anul 1868 în volumul „Doine și Lăcrămioare”.

Poezia descrie Calea Rahovei din București, cunoscută și sub numele de Calea Rahovei sau Calea Bucureștilor, o stradă importantă care face legătura între Piața Unirii și Piața Rosetti din centrul orașului. În acea perioadă, strada era o zonă plină de viață și de activități comerciale, dar și de sărăcie și de neajunsuri. Poetul evocă scene de viață cotidiană de pe stradă, cum ar fi mirosurile de mâncare gătită pe marginea drumului, dar și situații de sărăcie și suferință, precum oameni care își cerșesc hrana sau copii goi și flămânzi. Prin intermediul poeziei, Alecsandri face o critică socială a situației dificile prin care treceau locuitorii Bucureștilor în acea perioadă.

„Calea Robilor” a devenit o poezie emblematică pentru perioada sa, fiind considerată o capodoperă a poeziei sociale românești. În plus, această poezie este un exemplu remarcabil de descriere a vieții cotidiene și de implicare socială a literaturii.

Pe ceru-nalt luceşte un râu albiu de stele
Ce curge spre Moldova din tainicul noian;
Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele
Cutreieră în umbră cerescul ocean.
Din când în când desprinsă din bolta cea profundă,
O stea albastră cade şi-n spaţiu s-acufundă,
Trăgând pe plaiul negru o brazdă argintie,
Ce-n clipă-i trecătoare ca viaţa-n veşnicie!
Sub cerul fără margini, spre mândrul Răsărit,
Se întinde-n umbra nopţii un câmp nemărginit,
Pustiu şi trist ca golul ce lasă-n urma lor
În inimi iubitoare iubiţii care mor.
Şi râul cel de stele e călăuzul tainic
Ce duce Moldova pe rătăcitul cainic;
Şi câmpul e Bugeacul cu orizonuri mari
Bătut de oameni serbezi ce fug de la tătari.

Rezumat extins la poezia Calea Robilor de Vasile Alecsandri

Poezia „Calea Robilor” este scrisă de Vasile Alecsandri și a fost publicată în volumul „Doine și Lăcrămioare” în anul 1866. Poezia își propune să prezinte o frescă a vieții și obiceiurilor moldovenilor din perioada fanariotă, perioadă marcată de corupție și înstrăinare.

În poezie, autorul descrie Calea Robilor din Iași, stradă care era una dintre cele mai importante și mai cunoscute străzi din oraș, încă din perioada fanariotă. Alecsandri evidențiază faptul că, deși este o stradă importantă, ea nu este deloc asemănătoare cu celelalte străzi din oraș, ci este singura stradă care are o piață de unde se pot cumpăra și vinde sclavi, ceea ce denotă lipsa de umanitate și faptul că oamenii sunt tratați ca simple mărfuri.

În poezie se remarcă, de asemenea, folosirea unor termeni din lumea orientală și a unor cuvinte arhaice, ceea ce îi conferă un aer exotic și specific zonei balcanice, din care fac parte și Moldova și Iașiul.

Finalul poeziei aduce un mesaj de speranță și de apel la luptă împotriva nedreptății și a corupției, subliniind importanța luptei pentru libertate și dreptate.