Un fapt divers interesant despre poezia „Cale frântă” de Tudor Arghezi este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1933 în colecția de poezii „Rondelurile” a autorului. Această colecție a fost una dintre cele mai apreciate și influente lucrări ale lui Arghezi și a adus contribuții semnificative la literatura română din perioada interbelică. Poezia „Cale frântă” reflectă abilitatea sa de a crea imagini poetice bogate și de a explora teme profunde într-un mod inovator, ceea ce i-a adus recunoașterea ca unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX.
De cînd m-alese viața drept martor și drept sol,
Prinzîndu-şi o scînteie de insul meu de fum,
Și-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibişirul prin rîpi și stînci un drum.
M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui și vîntul drumeacul mi l-a șters,
Și m-am simțit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.
Uitat între pămînturi și ceruri, în strîmtoare,
Nu mai știam cunoaște nici calea nici solia
Și-am doborît cu pumnii și umerii stihia.
Căci căutînd odihnă și duhului repaos,
Intram prin constelații și negură în haos.
Rezumat extins la poezia Cale frinta de Tudor Arghezi
Poezia „Cale frântă” de Tudor Arghezi este o creație poetică deosebit de emoțională și profundă care explorează tema suferinței și a eșecului în viață. Scrisă în 1933, această poezie face parte din colecția „Rondelurile,” și se remarcă prin abordarea sa lirică și intensă a subiectului.
Poezia începe prin a prezenta imaginea unei căi frânte, o metaforă pentru un drum sau o speranță care au fost distruse sau abandonate. Autorul folosește cuvinte precum „cenușie” și „necuprinsă” pentru a evoca senzația de tristețe și deziluzie care însoțește căderea unui vis sau a unei aspirații.
Pe parcursul poeziei, Arghezi explorează sentimentele de amărăciune și neputință care pot apărea atunci când lucrurile nu merg conform planului. El sugerează că există momente în viață când „eșecul” este singura realitate, iar aspirațiile noastre sunt spulberate de circumstanțe sau de destin.
Cu toate acestea, spre finalul poeziei, autorul deschide o ușă de speranță prin intermediul imaginației și al artei. El sugerează că, chiar și în mijlocul eșecului și al suferinței, imaginația și creația artistică pot oferi consolare și eliberare. Acest aspect adaugă o notă de complexitate și profunzime poeziei.
În concluzie, „Cale frântă” de Tudor Arghezi este o poezie profund emoțională care explorează tema eșecului și a suferinței umane. Autorul transmite sentimentele de deziluzie și tristețe, dar oferă și o perspectivă de speranță prin intermediul artei și al imaginației. Este o meditație asupra condiției umane și a capacității umane de a găsi semnificație și frumusețe în mijlocul suferinței. Poezia rămâne una dintre lucrările semnificative ale lui Arghezi, care continuă să inspire cititorii să reflecteze asupra experiențelor umane.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
