Câinele şi căţelul de Grigore Alexandrescu

Una dintre temele prezente în această fabulă este relația dintre lider și urmaș. Personajele sunt un câine bătrân și un cățel. Câinele îl învață pe cățel cum să vâneze și cum să își îndeplinească sarcinile de pază, dar când vine vorba de împărțirea prăzii, își lasă urmașul să ia partea mai mare. În cele din urmă, când câinele bătrân este atacat de lupi, cățelul vine în ajutorul său și îl salvează.

Această fabulă încurajează valorile precum loialitatea, onestitatea, responsabilitatea și recunoștința. De asemenea, subliniază importanța învățării de la cei mai experimentați și mai în vârstă decât noi și, de asemenea, ne amintește să îi respectăm și să îi protejăm pe cei care ne-au ajutat și ne-au învățat în viață.

---

„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelu Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.
Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…” – Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”

Acestea între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Rezumat extins la fabula Câinele şi căţelul de Grigore Alexandrescu

Fabula „Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu începe cu un câine bătrân, care se plimba pe stradă şi observă un căţeluş tânăr, care aleargă vesel şi plin de viaţă. În acel moment, câinele bătrân realizează că nu se mai simte la fel de tânăr şi energic ca înainte şi începe să se plângă de soarta lui.

Căţeluşul îl întreabă ce are şi câinele bătrân îi răspunde că îmbătrâneşte şi că nu mai poate face multe lucruri pe care le făcea înainte. Căţeluşul îi spune atunci că el nu se gândeşte la astfel de lucruri şi că se bucură de fiecare zi în parte.

Câinele bătrân înţelege că are multe de învăţat de la căţeluş şi îi cere să-l înveţe cum să se bucure de fiecare moment al vieţii. Cei doi câini devin prieteni buni şi încep să petreacă timp împreună, bucurându-se de plimbări şi jocuri.

În cele din urmă, câinele bătrân moare, dar nu înainte de a-i spune căţeluşului că a învăţat multe de la el şi că îşi va aminti mereu de timpul petrecut împreună.

Această fabulă transmite o importantă lecţie de viaţă despre importanţa de a ne bucura de fiecare zi şi de a petrece timpul cu cei dragi, indiferent de vârsta noastră sau de limitările pe care le avem.