Câinele izgonit de Grigore Alexandrescu

Una dintre caracteristicile interesante ale acestei fabule este reprezentată de modalitatea in care Grigore Alexandrescu ilustrează diferite tipuri de oameni și comportamentele lor prin intermediul personajelor animale. În plus, această fabulă are un puternic mesaj moral despre adevăratul caracter al oamenilor și cum ar trebui să-i tratăm pe cei mai puțin favorizați decât noi.

---

Lupul cu toată prostia
Cârmuia împărăţia;
Şi ca un stăpânitor,
Unora le da avere,
Altora, pe o părere,
Le lua chiar starea lor.

Favor, ură schimbătoare,
Izgonire sau chemare
Al domniei era plan.
Câinele gonit de soartă
S-auzise cum că poartă
Simtimenturi de duşman;

C-ar fi zis, nu ştiu la cine,
Cum că nu este prea bine
A mânca atâţia miei,
Şi că dacă le adună
Lâna lor pe orice lună,
Să-i lase măcar cu piei.

Asemenea mari cuvinte,
Pe cum fieşcine simte,
Nu sânt prea de suferit.
Pe loc vrură să-l gonească;
Dar politica domnească
Alte pricini i-a găsit.

A zis că nimic nu ştie,
Că nu este bun să ţie
Un rang între curtezani;
Că la orice-l rânduieşte,
Nici o slujbă nu-mplineşte,
Că nu face nici doi bani.

Atunci vulpe, şarpe, broască,
Fără măcar să-l cunoască,
De prostia lui vorbea.
Unul zicea că glas n-are,
Altu că nu este-n stare
O piatră de jos să ia.

Se mira cum de răbdase
Domnul, şi nu depărtase
Pe un câine ticălos,
A căruia toată treaba
E să mănânce degeaba,
Făr-a face vrun folos.

Dar după o lungă vreme,
Sătul în zadar a geme,
Jalbă câinele a dat,
Zicând că d-acu-nainte,
Toate îi vor părea sfinte,
Numai să fie iertat.

Adesea nenorocirea
Schimbă gândul şi simţirea:
Pe loc fu şi slobozit.
Cinsti, averi nu se mai spune:
Ce zicea el era bune,
Duhul lui era vestit.

Într-o zi neavând treabă,
Domnul pe ai săi întreabă:
„Voi de câine ce gândiţi?”
Şerpi, şopârle, deodată,
Toţi răspunseră îndată:
„Înălţime, să trăiţi!

Tuturor este plăcută
Cinstea cea cu drept făcută
Ăstui vrednic dobitoc.
Al lui cap, a lui ştiinţă,
Glas, putere, iscusinţă
Pentru noi sânt un noroc.

De trup este prea puternic,
De slujbi multe este vrednic,
Şi în lupte e vestit.”
– „Astea le ştiam prea bine,
Ştiam ce i se cuvine,
Dar atunci era gonit.”

Rezumat extins la fabula Câinele izgonit de Grigore Alexandrescu

Fabula „Câinele izgonit” de Grigore Alexandrescu își are ca protagonist un câine bătrân și sărac care este izgonit din satul în care trăiește de către oamenii săi, care consideră că nu mai are nicio valoare.

Câinele se retrage în pădure, unde începe să trăiască ca un vânător singuratic și să-și procure hrana singur. Într-o zi, se întâlnește cu un alt câine tânăr și puternic, care se oferă să-i devină prieten și să-i ofere ajutorul său în vânătoare. Câinele bătrân acceptă cu recunoștință ajutorul noului său prieten și cei doi încep să trăiască împreună în pădure.

Într-o altă zi, cei doi câini prind o vulpe, iar câinele tânăr vrea să-i ia prada pentru el. Câinele bătrân însă refuză să cedeze și îi amintește câinelui tânăr că el i-a salvat viața atunci când era să moară de foame și frig în pădure. Cei doi câini se ceartă și își arată colții unul altuia, iar vulpea profită de moment și fuge.

Câinele tânăr își dă seama că a greșit și îl roagă pe câinele bătrân să-l ierte și să continue să fie prieteni. Câinele bătrân acceptă cererea de iertare și cei doi câini devin din nou prieteni apropiați, împărțind hrana și aventurile în pădure.

Fabula transmite ideea că adevărata prietenie se bazează pe încredere, respect și loialitate și că aceste valori sunt mai importante decât bogăția sau puterea materială.