O posibilă interpretare a fabulei „Câinele care-şi lasă prada pentru umbră” de La Fontaine este aceea că, prin comportamentul câinelui, autorul critică iresponsabilitatea, naivitatea și lenea. Câinele este prezentat ca un animal care, în timp ce aleargă după pradă, vede umbra sa și, atras de ea, decide să lase prada și să se bucure de umbra răcoroasă. Prada scapă și câinele rămâne flămând și fără recompensă pentru efortul său.
Această fabulă poate fi interpretată și ca o critică a celor care își lasă oportunitățile și șansele deoparte, fiind atrași de lucruri mărunte și irelevante. De asemenea, poate fi o avertizare împotriva celor care se lasă distrasi de lucruri neimportante și pierd oportunități valoroase.
În general, fabula subliniază importanța concentrării și a păstrării atenției asupra lucrurilor cu adevărat importante, precum și necesitatea de a fi responsabili și hotărâți în atingerea obiectivelor noastre.
Se va-nşela oricine de îşi va lua drept scop
– Cum fac atâţi zeloşi din lume –
Să-şi prindă umbra lui anume.
Să ne întoarcem la un câine de care ne-a vorbit Esop.
Văzându-şi câinele acesta răsfrântă prada într-un râu,
Îi dete drumul şi se-aruncă după imagine în apă.
Dar cum intrase pân’la brâu,
Dintr-un vârtej, abia de scapă
Şi-ajunse iar la mal:
Pierdute-s umbra ca şi prada acelui animal.
Rezumat extins la fabula Câinele care-şi lasă prada pentru umbră de La Fontaine
Fabula „Câinele care-și lasă prada pentru umbră” de Jean de la Fontaine își are originea într-o fabulă scrisă de Esop, intitulată „Câinele și carnea”, iar mai apoi a fost adaptată și de alți autori precum Fedru și Avianus.
În această fabulă, un câine găsește un os și îl duce la umbra unui copac, uitându-se la reflecția sa în apă și crezând că are o pradă mult mai valoroasă. Însă, când încearcă să apuce carnea din apă, își dă seama că aceasta este doar o imagine și că și-a pierdut osul real.
Mesajul acestei fabule este că a fi prea încrezut și a nu fi atent la ceea ce ai poate duce la pierderea lucrurilor importante. Este important să fim conștienți de ceea ce avem și să nu căutăm mereu ceva mai bun, pentru că putem pierde ceea ce deja avem.
Această fabulă poate fi interpretată în diverse moduri, de la a fi o alegorie asupra poftei și a lăcomiei, până la o critica socială la adresa celor care sunt mereu în căutarea a ceva mai bun și care nu sunt mulțumiți cu ceea ce au.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
