Bujor de Vasile Alecsandri

Una dintre curiozitățile legate de poezia „Bujor” de Vasile Alecsandri este legată de referința la numele „Cătălina”, care apare în ultima strofă a poeziei. Se spune că numele adevărat al iubitei poetei era de fapt Ecaterina Bălăceanu, însă acesta a fost schimbat în „Cătălina” pentru a se potrivi mai bine cu versurile.

I

Frunză verde de negară,
A ieşit Bujor în ţară!
Bate, pradă, nu omoară,
Pe ciocoi îi bagă-n fiare,
Să-i dea bani de cheltuială
Şi haine de primeneală.
Bujor iese, Bujor zice:
„Halal de tine, voinice!
Haideţi, copii, după mine
Că ştiu calea-n codru bine
Şi ştiu turme de berbeci,
Izvoare cu ape reci,
Şi neveste frumuşele
Şi desagi cu rubiele!”
Ici în vale, colea-n vale
Sună-un glas duios cu jale,
Glas frumos de fată mare,
Bujor prinde-o sărutare!
Ici în vale, la pârâu,
Două fete spală grâu,
Bujor le ţine de brâu!
Ici în vale, la fântână,
Două fete spală lână,
Bujor le strânge de mână!
Ici în valea lui Terinte,
Două fete culeg linte,
Bujor le scoate din minte!
 
II
 
Frunză verde de negară,
La Focşani, între hotare,
Este-un bordei cam plecat
De copaci înconjurat.
Acolo-i Bujor culcat,
La Aniţa văduviţa,
Ce-i dă vin tot cu vedriţa
Şi-l îmbată cu guriţa!
„Aniţico, draga mea!
Mult mi-e dor de-o floricea,
Floricică rumeoară
Care-o porţi în buzişoară.”
„Ştefănică Bujoraş!
Floricica da-ţi-o-aş.
Na şi na guriţa mea
De-o sărută cât îi vrea.
Iar de băut, nu mai bea,
Că potira-i cât colea.”
„Las’ să vie că nu-mi pasă
Când mi-e paloşul pe masă
Şi mândruţa drăgăstoasă.”
Sărutatul n-a sfârşit,
Potira c-a şi sosit.
Luptat-a Bujor, luptat,
De potiră n-a scăpat!
 
III
 
Frunză verde de negară,
Pe Bujor mi-l duc prin ţară
De-l arată ca pe-o fiară!
Şi mi-l pun la închisoare,
Fără arme, fără soare!
Oliolio! codru frunzos,
Cât eşti vara de frumos,
Iarna putrezeşti tu jos!
Ca tine Bujor în gros
Sta culcat cu faţa-n jos.
 
IV
 
Frunză verde de negară,
Pe Bujor mi-l judecară,
La Divan îl întrebară,
Mulţi creştini de-a omorât
Cât prin ţară a hoţit?
Iar Bujor cruce-şi făcea
Şi cu dreptul răspundea:
„Mort de om eu n-am făcut,
Dar ciocoi mulţi am bătut!”
„Ştefane Bujorule,
Unde-ţi sunt averile
Ca să-ţi scapi tu zilele?”
„Le-am ascuns pe la copaci,
De-ajutor la cei săraci,
Să-şi cumpere boi şi vaci!”
 
V
 
Frunză verde de negară,
Bujor se suie pe-o scară…
Plâng săraci cu jale-amară,
Că nu-i scara domnilor
Şi e scara hoţilor,
Calea neagră-a morţilor!

Rezumat la poezia Bujor de Vasile Alecsandri

Poezia „Bujor” scrisă de Vasile Alecsandri este o oda dedicată acestei flori frumoase și simbolice, care încântă prin frumusețea și parfumul său. Poetul descrie cu delicatețe și sensibilitate frumusețea acestei flori, afirmând că această floare este „regina” tuturor florilor și că este asemenea unui „pahar cu sânge” care încântă privirea. El exprimă, de asemenea, ideea că această floare este asemenea „preafericitelor cuvinte” care aduc bucurie și liniște sufletească.

Vasile Alecsandri aduce în poezia sa o combinație armonioasă între simbolismul florilor și tradiția populară, el numind aceasta floare drept „floarea miresei” și descriind-o ca fiind o floare pură, care simbolizează dragostea și căsătoria.