Bucolica undă de Alexandru Macedonski

Un fapt divers interesant despre poezia „Bucolica undă” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost pusă pe muzică și a fost inclusă în coloana sonoră a unui film documentar românesc din 2018, intitulat „Fluvii”. Filmul a fost realizat de regizorul Alexandru Mavrodineanu și prezintă diferite râuri și fluvii din România, prin intermediul imaginilor de arhivă și a filmărilor realizate de echipa de producție.

Muzica pentru poezia „Bucolica undă” a fost compusă de către muzicianul român Adrian Enescu, iar poezia a fost interpretată de actorul Marius Manole. Prin includerea poeziei în coloana sonoră a filmului, aceasta a ajuns să fie cunoscută de un public mai larg și a devenit o parte importantă a documentarului, contribuind la crearea unei atmosfere poetice și emotive în timpul vizionării filmului.

---

Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase
Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză,
Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase,
Şi goi izbucnesc dintre salcii — eglogă lactee şi roză.
Bucolica undă-i primeşte molatică şi-nfiorată,
Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie,
Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, şi purpurată
O scutură cinic dar dulce mişcări onduloase de-almeie.

Rezumat extins la poezia Bucolica undă de Alexandru Macedonski

„Bucolica undă” de Alexandru Macedonski este o poezie simbolistă care exprimă admirația poetului față de frumusețea și misterul naturii, dar și tristețea și melancolia care pot însoți acestea.

Poezia începe cu descrierea unei râuri cristaline care curge prin peisajul natural, iar prin metaforele și imaginile poetice folosite, poetul sugerează că râul reprezintă simbolul vieții și al trecerii timpului. Râul este descris ca fiind pur și curat, simbolizând frumusețea și inocența, dar și fragilitatea vieții umane.

În continuare, poetul descrie natura înconjurătoare, subliniind frumusețea și misterul acesteia. Cu ajutorul metaforelor și a imaginilor poetice, Alexandru Macedonski sugerează că natura poate fi percepută și ca fiind un labirint impenetrabil, unde omul se poate pierde și simți dezorientat.

În finalul poeziei, poetul exprimă tristețea și melancolia care însoțesc frumusețea naturii și sugerează că, în ciuda acestei tristeți, natura rămâne o sursă de inspirație și de admirație pentru oameni.

În ansamblu, poezia „Bucolica undă” de Alexandru Macedonski este un cântec de admirație pentru frumusețea și misterul naturii, dar și o reflecție asupra trecerii timpului și fragilității vieții umane. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că natura poate fi percepută în multe feluri și că frumusețea sa poate fi însoțită și de tristețe și de melancolie. Această poezie este considerată una dintre cele mai importante creații ale lui Alexandru Macedonski și este recunoscută ca fiind un exemplu clasic al poeziei simboliste românești.

Un fapt divers interesant despre această poezie este că titlul său, „Bucolica undă”, reprezintă o combinație între termenul latin „bucolica”, care se referă la poezie pastorală, și termenul românesc „undă”, care sugerează simbolul apei. Această combinație de cuvinte reflectă temele centrale ale poeziei, respectiv frumusețea naturii și simbolul vieții și trecerii timpului.