Broaştele care cer un monarh de La Fontaine

Una dintre temele majore ale acestei fabule „Broaştele care cer un monarh” este ideea că orice sistem social este necesar să aibă un lider, un conducător, care să fie responsabil pentru menținerea ordinii și a justiției în societate. În acest caz, broaștele par a cere un monarh nu pentru că îl doresc cu adevărat, ci pentru că consideră că acesta este modul cel mai eficient de a-și menține propria ordine și armonie.

De asemenea, fabula abordează și tema puterii și a corupției. Atunci când broaștele primesc o stăpânire, acestea se angajează în lupte pentru putere și își abuzează autoritatea. De asemenea, fabula sugerează că, în ciuda aparențelor, oamenii nu sunt mereu cei mai inteligenți sau cei mai capabili conducători, ci pot fi și ei supuși greșelilor și slăbiciunilor umane.

În general, fabula subliniază importanța echilibrului și a responsabilității în ceea ce privește puterea și autoritatea în societate.

---

Urându-li-se cu democraţia,
Broaştele orăcăiau atât de straşnic,
Că Joe, ca să curme gălăgia,
Le azvârli din cer un rege paşnic.
Şi, totuşi, în căderea lui, se pare,
Regele făcu un zgomot mare,
Că-ntreaga seminţie broscărească,
Nătângă şi fricoasă de la baştină,
S-ascunse iute-n bortele din mlaştină,
Necutezând, o vreme, pe Vodă să-l privească,
De teamă ca gigantul, cumva, să nu le prindă.

Dar noul uriaş era o grindă!
Cu câtă spaimă prima broscuţă din grămadă
S-a furişat, cu grijă, din ascunziş, să-l vadă!
Pe urmă, părăsindu-şi şi celelalte balta,
Veniră toate, una după alta,
Şi ajungând curând familiare
I se urcară multe în spinare,
Că Vodă le-ndura cu resemnare.
Dar broaştele, cu timpul, pornesc cu tărăboi
La Jupiter, să-i ceară un rege mai vioi.

Aflând Monarhul zeilor ce vor,
Le hărăzi, de data asta, un Cocor,
Care, când prin smârcuri, când pe lac,
Le înghiţea, satrapul, după plac.
Şi broaştele spre Joe căşunară iar cu plânsul
Şi zarva lor s-aude prin slavă pân’la dânsul.

– Ia terminaţi odată smintitul tărăboi!
Ce, socotiţi că-i numai după voi?
De prima guvernare,
Cum ştiţi, n-aţi fost în stare.
Întâiul vostru rege se nimerise blând,
Dar l-aţi schimbat, cum bine ştiţi, curând.
S-a isprăvit de astăzi cu orice tămbălău!
De-acum, nechibzuitelor, răbdaţi
Şi regele cel aprig vi-l păstraţi
Să nu daţi peste altul şi mai rău!

Rezumat extins la fabula Broaştele care cer un monarh de La Fontaine

Fabula „Broaştele care cer un monarh” de Jean de la Fontaine este o satiră ce își propune să critice obsesia oamenilor pentru putere și ierarhie, ilustrând această temă prin intermediul broaștelor care doresc un rege.

În fabulă, broaștele cer un rege de la zei, iar aceștia le oferă un trunchi gol în care să-și facă casă. Deși broaștele îl aleg pe una dintre ele ca și monarh, aceasta își pierde puterea în momentul în care celelalte broaște realizează că nu le este de niciun folos și îi cere să se retragă.

Astfel, fabula subliniază pericolele și problemele care apar atunci când oamenii sunt prea concentrați pe obținerea de putere și ierarhie, pierzând din vedere valorile și nevoile comunității. De asemenea, fabula sugerează și că oamenii ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru propria lor bunăstare și nu să aștepte un lider care să le rezolve problemele în locul lor.