Un fapt interesant despre fabula „Broaștele care cer un împărat” este că aceasta nu este o creație originală a lui Gheorghe Asachi. În realitate, povestea a fost adaptată dintr-o poveste populară rusească intitulată „Kak Brodyagi Tsar’skoïe Zvanïe Poluchali” (Cum călugării au obținut titlul de împărat).
Această poveste rusească este similară cu fabula lui Asachi și prezintă un grup de călugări care își doresc să aibă un împărat. După ce roagă pe cineva să le trimită un împărat, li se oferă o bucată de lemn și li se spune să își construiască propriul lor împărat. Călugării se luptă să ridice lemnul în aer, crezând că îl pot transforma în împărat, dar în cele din urmă își dau seama că dorința lor este absurdă și lipsită de sens.
În plus, povestea a fost adaptată într-o varietate de forme, inclusiv în filme, desene animate și cărți pentru copii. Aceasta a devenit o poveste populară și este adesea citată ca o alegorie a cererilor absurde și a importanței de a fi conștient și responsabil cu ceea ce îți dorești.
Nevrând broaştele s-asculte
De guvernul democrat,
De la Zeus, cu strigări multe,
Au cerut un împărat.
Zeus, ce-i sân îndurător,
Le-au trimes un domnitori
Pacinic, drept, cu blândă fire,
Încât altul nicăire
Niciodată s-au văzut.
Dar din ceri când au căzut,
Au sunat aşa de foarte,
Încât neamul cel broscos,
Bolând mult şi mai fricos,
Pin coşor, glodoase boarte
Tupil s-au acufundat
Şi timp mult n-au cutezat
De-a scoate un cap afară,
Să facă conţert de sară.
Suveranul îns-acel
Pe care l-au socotit
Că-i vreun uriaş cumplit
Ram au fost d-un copăcel.
Despre acesta mare teamă
Avea broasca care-ntâi
Au ieşit să ia samă
Şi să deie semn l-ai săi.
Dar abia de remu-ncet
Tremurând s-au propiet,
Iacă ş-alta vine-n urmă,
După ea întreaga turmă.
Apoi nu pre târzior
Tot acel broscos popor
Aşa bine s-au deprins
La fireasca bunătate,
Încât sărea, înadins
Împăratului pe spate.
Păzind al său caracter,
Toate sufere-acel Sir.
Însă broaştele rebele,
Neastâmpărate, rele,
Către Zeus iar au strigat:
Să ni dai alt împărat,
Care mai vioi să fie!
Zeus atunce în mânie
Li trimete o cucoară,
Care-mpunge, le omoară,
Să arete a ei putere
Le înghite şi-n plăcere
Căpăţânile le sfarmă.
Iacă ţipet nou şi larmă
Broaştele au înălţat.
Atunci Zeus au detunat
Cu aceste aspre zise:
Broaşte hâde, pare-vi-se
Că eu voi să mă supun
Către ţipetul nebun?
Dac-aţi fi avut voi minte,
Trebuia să fi ţinut
Pe guvernul de-nainte;
Dar după ce l-aţi pierdut,
Vă era destul odor
Acel pacinic domnitor.
Acuma vă dau un sfat:
Păstraţi p-acest împărat,
Nu cumva iar prin schimbare
Să daţi pest-un rău mai mare.
Rezumat extins la fabula Broaștele care cer un împărat Gheorghe Asachi
Fabula „Broaștele care cer un împărat” scrisă de Gheorghe Asachi este o poveste cu o morală puternică și are ca subiect ideea cererilor absurde și nerealiste, precum și nevoia de a urma propriul drum și nu trendurile și moda.
În fabulă, un grup de broaște încep să ceară un împărat, deși nu au niciun motiv clar sau necesitate pentru a avea un lider. Ele îl roagă pe Zeus, regele zeilor, să le trimită un împărat. Zeus, amuzat de cererea lor absurdă, le oferă o bucată de lemn și le spune să își construiască propriul lor împărat.
Broaștele încep să își construiască împăratul, dar își dau repede seama că lemnul nu poate fi transformat într-un lider real. Ele se luptă să ridice lemnul în aer, crezând că îl pot transforma în împărat, dar în cele din urmă își dau seama că dorința lor este absurdă și lipsită de sens.
Moralitatea fabulei este că oamenii ar trebui să aibă grijă de ce își doresc și să se concentreze pe lucrurile care contează cu adevărat. Cererile absurde și nerealiste sunt inutile și ne pot distruge energiile și resursele.
În plus, fabula subliniază faptul că oamenii trebuie să urmeze propria minte și să se concentreze pe ceea ce este important pentru ei, în loc să urmeze trendurile și moda. În loc să își petreacă timpul și energia pentru a încerca să obțină ceva care nu este esențial pentru ei, oamenii ar trebui să se bucure de ceea ce au deja și să valorifice resursele disponibile pentru a-și îmbunătăți viața.
Astfel, fabula „Broaștele care cer un împărat” reprezintă o lecție importantă despre a fi atent și responsabil cu ceea ce îți dorești și să nu pierzi resursele pentru lucruri neimportante.
Informatii aditionale Gheorghe Asachi
Carturar, poet, prozator si dramaturg. Gheorghe Asachi a fost o personalitate complexă unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.
Influenta poeziei Broaștele care cer un împărat Gheorghe Asachi
Poezia „Broaștele care cer un împărat” de Gheorghe Asachi, un important scriitor și om de cultură din Moldova și România din secolul al XIX-lea, a avut o influență semnificativă asupra literaturii și culturii române din acea perioadă. Iată câteva dintre aspectele influenței acestei poezii:
- Elemente patriotice: Poezia lui Asachi, inclusiv „Broaștele care cer un împărat,” a promovat patriotismul și dragostea pentru țară și popor. Versurile sale au inspirat cititorii să se implice în lupta pentru independența și drepturile naționale ale românilor.
- Stil literar și expresie poetică: Poezia lui Asachi a contribuit la dezvoltarea limbii literare române și la consolidarea unor elemente specifice ale literaturii romantice. El a fost un pionier în utilizarea limbii române în literatura sa, ajutând la standardizarea și îmbogățirea vocabularului literar.
- Inspirare culturală: Poeziile lui Gheorghe Asachi au influențat alți scriitori și poeți din aceeași perioadă și din generațiile ulterioare. El a fost un promotor al valorilor culturale și a contribuit la dezvoltarea identității culturale românești.
- Conștientizarea socială și politică: Poeziile lui Asachi, inclusiv „Broaștele care cer un împărat,” au abordat subiecte sociale și politice importante ale vremii. Ele au servit ca instrument de conștientizare și mobilizare a cetățenilor în fața problemelor politice și sociale ale epocii.
În concluzie, poezia „Broaștele care cer un împărat” de Gheorghe Asachi a avut o influență semnificativă în promovarea patriotismului, dezvoltarea limbii literare române, inspirarea culturală și conștientizarea socială și politică în Moldova și România secolului al XIX-lea. Această influență a contribuit la modelarea literaturii și culturii române în acea perioadă și a avut un impact durabil în dezvoltarea identității naționale.
