Bricele de Alecu Donici

Una dintre caracteristicile fabulelor lui Alecu Donici este faptul că acestea își tratează subiectele într-un mod realist și plin de umor. De asemenea, fabulele sale se concentrează în special pe probleme morale și sociale, cum ar fi egoismul, lăcomia, invidia și nedreptatea, și oferă sfaturi utile pentru a le depăși. Fabula „Bricele” nu face excepție, având ca subiect principal lăcomia și consecințele sale negative.

---

Eram în hotărâre de fabuli să mă las,
E grea această cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strânge nepotului avere,

Ce vrea de la el cere.
Aşa un unchi al meu,

Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,
Prin testamentul său
Mă leagă ca să public o fabulă de brice;
Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.

El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,
Stând sara la popas,
Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.
Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,

Cu pace-au adormit.
A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.
Acesta la o masă-n oglindă se uita

Şi-aşa de greu ofta,
Că îţi venea a crede
Că-n ea pieirea-şi vede.

– Ce-ţi este, frate dragă – îi zise unchiul meu –
Au nu cumva ţi-e rău?
– Oh, nu – răspunse cela – sunt sănătos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine,

Că trebuie să mă rad
Şi barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad.
– Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite?

– E prea adevărat,
Eu unul mă tem, frate, de brice ascuţite.
– Apoi nu-i de mirat,
Tu însuţi îţi faci răul. Întreabă şi-ţi vor spune
Toţi cei ce se rad singuri: că tu cu brice bune
Te-ai rade mult mai lesne şi mai nevătămat

Decât cu cuţitoaie
Ce pielea ţi-o despoaie.

A unchiului idee ca să v-o lămuresc,
Rog să luaţi aminte:
Că unii se feresc
De oamenii cu minte
Şi sunt mai bucuroşi
De cei la cap cam groşi.

Rezumat extins la fabula Bricele de Alecu Donici

Fabula „Bricele” de Alecu Donici își are originea în folclorul popular și prezintă povestea unui briceag care a ajuns să fie invidiat de toți ceilalți bricegi pentru abilitățile sale deosebite de tăiere a lemnului.

În poveste, briceagul este personificat și vorbește, având o atitudine umană și exprimându-și gândurile și trăirile. El se laudă cu abilitățile sale, spunând că poate tăia orice fel de lemn și că nimeni nu poate să-l învingă.

Însă, briceagul își pierde în cele din urmă încrederea în sine când un băiat îl folosește pentru a tăia o bucată de fier. El se simte umilit și devalorizat, crezând că nu mai are nicio valoare.

În final, briceagul își redobândește încrederea în sine când este reparat și folosit pentru a tăia lemnul. Povestea transmite un mesaj despre importanța încrederii în sine și a valorii personale.

În această fabulă, Alecu Donici explorează tema încrederii în sine și a înțelepciunii, încurajând cititorii să-și recunoască valorile personale și să le aprecieze, indiferent de circumstanțe.