Una dintre temele centrale ale fabulei este aceea a relațiilor de putere și a luptei pentru putere. În acest caz, puterea este reprezentată de stăpânul boului, iar lupta pentru putere are loc între boul și vițelul său. Fabula subliniază, de asemenea, importanța loialității și a prieteniei adevărate, prin comparația relației solide dintre boul și vițel și relațiile superficiale ale altor animale din poveste.
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Şa ai totdeauna un dram de noroc.
Aşa d-a vie?ii veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Viţelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc – zise-ndată – niţel fân să-i cer.”
Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
„Acum doarme – zice – nu-l poci supăra.”
– „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După-prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”
– „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă daca vrei să fii.”
La o mojicie atâta de mare,
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna lui rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,
Să-l găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
„Boierule – zise – aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
– „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”
Rezumat extins la fabula Boul şi viţelul de Grigore Alexandrescu
Fabula „Boul și vițelul” de Grigore Alexandrescu îi prezintă pe doi protagoniști de specii diferite, care au viziuni diferite asupra vieții. În timp ce boul, care este învățat cu munca și greutățile vieții, este serios și responsabil, vițelul, care este tânăr și naiv, își trăiește viața în joacă și distracție.
În timpul unei ierni geroase, vițelul îi cere boului să se distreze împreună, dar boul refuză și îi spune că trebuie să muncească pentru hrana lui și a stăpânului lor. Vițelul nu înțelege și încearcă să se distreze pe cont propriu, dar ajunge să înghețe de frig și de foame.
În cele din urmă, boul îl salvează pe vițel și îi explică importanța muncii și a responsabilității, astfel încât vițelul să înțeleagă că viața nu este doar despre distracție și joacă, ci și despre muncă și responsabilitate.
Fabula transmite o lecție morală importantă despre necesitatea muncii și a responsabilității în viață, precum și despre importanța de a fi pregătit pentru provocările și greutățile vieții.
Informatii Aditionale despre Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu – Papagalul şi celelalte păsări. Vezi toate poeziile lui Alexandrescu aici
