Bostanele şi tărtăcuţa de Constanţa Buzea

Un fapt divers despre poezia „Bostanele şi tărtăcuţa” de Constanţa Buzea este că aceasta a fost inclusă în programa școlară din România pentru clasele primare, fiind o poezie foarte apreciată de copii datorită poveștii interesante și a învățămintelor importante pe care le transmite. De asemenea, poezia a fost tradusă și în alte limbi, precum engleza, franceza sau germana, fiind astfel cunoscută și apreciată și în afara granițelor României.

---

Bostanele şi tărtăcuţa
Petrec la nunta lor, ehei!
Opt cai albaştri şi buiaştri
Hurducăind le duc căruţa,

Călări şi noi pe loitra ei.
Opt cai călcând de umbră grei
În de opt ori mărita goană,
Căruţa cară iezi şi miei,

Călări şi călători şi ei,
Cireşii lăcrimează clei,
Şi, numărându-i, 33,
Opt cai albaştri şi buiaştri

În de ori mărita goană,
Făcând să sară-n cer rădaşte
Şi-n lac armate mici de broaşte,
Descalecă şi se deshamă
La nunta verde din bostană,
Lipindu-şi buzele cu clei,
Să nu vorbească, să nu caşte.

Rezumat extins la poezia Bostanele şi tărtăcuţa de Constanţa Buzea

„Poezia „Bostanele şi tărtăcuţa” de Constanţa Buzea este o poveste plină de farmec despre doi fructe care îşi caută menirea în viaţă. Bostanelele, fiind mari şi rotunde, se consideră cele mai importante, însă într-un final descoperă că valoarea lor este dată de ceea ce oferă altora. Tărtăcuţa, pe de altă parte, este iniţial dispreţuită şi considerată prea mică pentru a fi de vreun folos, dar descoperă că ea are o importanţă deosebită în viaţa altor fiinţe.

Poezia începe prin a descrie bostanelele, care se plimbă mândre prin grădină, admirându-se pe ele însele şi considerându-se cele mai importante. Însă, pe măsură ce se apropie de finalul verii, încep să se îngrijoreze că nu îşi vor găsi nicio utilitate în viaţă. Într-un final, după multă aşteptare, un grup de copii vine şi cumpără bostanelele pentru a face o turtă dulce.

În acelaşi timp, tărtăcuţa îşi petrece viaţa liniştită, trecând neobservată prin grădină şi fiind adesea călcată în picioare de animale mai mari. Cu toate acestea, ea îşi face datoria şi hrăneşte toate animalele din jur, ajutându-le să supravieţuiască până la sosirea primelor fructe şi legume.

În final, tărtăcuţa este apreciată de toate animalele din grădină şi îşi găseşte menirea în viaţă. Poezia „Bostanele şi tărtăcuţa” de Constanţa Buzea este o lecţie despre importanţa modestiei şi despre faptul că toate fiinţele, indiferent de dimensiunea sau formă lor, pot avea o valoare importantă în viaţa altora.”