Bosforul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Bosforul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în perioada în care poetul se afla într-un turn din București, fiind nevoit să stea închis din cauza unor probleme politice. În aceste condiții, poetul a evocat în poezie frumusețea și măreția naturii, găsind astfel un refugiu în poezie.

De asemenea, este interesant de menționat faptul că poezia a fost inspirată de călătoria lui Vasile Alecsandri în regiunea Bosforului în anul 1858, când acesta a avut ocazia să viziteze strâmtoarea și să exploreze frumusețea și măreția sa. Acestă călătorie l-a inspirat să scrie una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, care a continuat să inspire oamenii să reflecteze asupra puterii și frumuseții naturii și să exploreze conexiunea dintre om și natură.

Poezia „Bosforul” a fost una dintre cele mai populare poezii ale lui Vasile Alecsandri și a continuat să fie citată și învățată în școli și universități, fiind apreciată pentru frumusețea și puterea sa poetică, dar și pentru mesajul său profund de admirație și respect față de natură.

---

Dormea în liniştire Bosforul fără valuri
Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri
Ca un balaur verde în lupte ostenit.
Din zori şi până-n noapte pe umeri el purtase
Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase
Spre-apus şi răsărit.
 
Acum dezmierdat însă de-a ginilor suflare
Se legăna molatice cu-o leneşă mişcare
Şi, ca oglindă vie, sub cer se întindea.
Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,
Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,
Cu faţa sa bălaie în el se oglindea.
 
Precum acele paseri, străine călătoare,
Ce se abat în şesuri la asfinţit de soare,
Strângând ale lor aripi căzute de lung zbor,
Mulţime de corăbii cu pânzele-nvelite
Sta, umbre uriaşe, fantasme neclintite
Pe luciul Bosfor.
 
Era la ceasul tainic când geniile de noapte
De la un mal la altul aduc duioase şoapte,
Când marea-ncet adoarme cu-o suspinare grea.
Atunci când lumea-şi pune fantastica sa haină.
Când orice zefir trece purtând o dulce taină,
Când orice undă poartă în frunte-i câte-o stea.
 
Era la ora tristă când palida cadână,
Cu lacrimi pe-a ei gene, cu fruntea pe-a sa mână,
Privind în depărtare un zbor de ielcovani,
Ar vrea pe luciul apei, ca paserile-acele,
Să fugă-n sânul nopţii, zburând spre Dardanele,
Departe de tirani.
 
Nu se zărea atunce pe umeda câmpie
Decât scântei şi fulgeri de flacără-argintie
Ce, şerpuind pin apă, pluteau şi s-alungau,
Sau delfini fără număr, care, sărind din mare
Şi-n spume luminoase mişcând a lor spinare,
În valuri după stele pe rând se cufundau.
 
Acum de mult imamul din minare cântase,
De mult glasu-i puternic la rugăciuni chemase
Copiii lui Mohamed în naltele geamii;
Nu s-auzeau în lume decât suspine mute
Ş-acele blânde glasuri de umbre nevăzute
Ce vin de prin pustii.
 
Deodată-n întuneric o barcă năzărită
Trecu ca visul negru pe-o frunte adormită,
Lăsând o urmă lungă pe-adâncul umed plai.
Pe mal un cântec dulce se auzi deodată;
Iar barca cu grăbire spre cântec îndreptată
Se afundă în umbra măreţului sarai.

Rezumat extins la poezia Bosforul de Vasile Alecsandri

„Bosforul” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri care evocă frumusețea și măreția strâmtorii Bosfor, dar și rolul acesteia în istoria și cultura regiunii. Poezia este o meditație poetică asupra puterii naturii și a importanței sale în lumea umană.

Poezia începe cu o descriere a strâmtorii Bosfor și a magnificului peisaj natural pe care acesta îl oferă. Poetul subliniază faptul că Bosforul este o sursă de frumusețe și de încântare, care a atras mereu atenția oamenilor de-a lungul istoriei.

În continuare, poetul explorează istoria și cultura regiunii, subliniind faptul că strâmtorile Bosfor și Dardanele au jucat un rol important în istoria lumii, fiind o importantă cale de navigație și de schimb comercial între Europa și Asia.

În final, poetul oferă un mesaj de admirație și de respect față de puterea și frumusețea naturii și alocă un moment de recunoștință pentru aceasta. El subliniază faptul că natura trebuie iubită și protejată, iar frumusețea sa trebuie să fie recunoscută și apreciată de către oameni.

În concluzie, poezia „Bosforul” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică asupra puterii și frumuseții naturii, precum și asupra importanței sale în lumea umană. Poezia subliniază faptul că Bosforul reprezintă o importantă cale de navigație și de schimb comercial între Europa și Asia, dar și o sursă de frumusețe și de încântare. Ea oferă un mesaj puternic de admirație și respect față de natură și subliniază importanța protejării și prețuirii sale pentru generațiile viitoare.