Bogatul şi săracul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Bogatul și săracul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost adaptată într-o piesă de teatru pentru copii intitulată „Copacul cu zurgălăi”, creată de Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” din Sibiu, în anul 2014.

Piesa a fost o adaptare modernă a poeziei și a fost regizată de Adina Lazăr, având o scenografie impresionantă și o coloană sonoră captivantă. Spectacolul a fost apreciat pentru faptul că a reușit să transmită mesajul social și moral al poeziei lui Vasile Alecsandri într-un mod accesibil și educativ pentru copii.

Frunzuliţă de dudău,
La umbră, la făgădău
Beau săracul şi bogatul.
Beau stăpânul şi argatul.
Iar bogatul se mândrea
Şi-n glas mare poruncea:
„Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-mi mie vin de-un ban
Ca să beau cu ist sărman.”
Iar săracul că râdea
Şi din gură poruncea:
„Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-mi mie vin de-un zlot
Să-l beau cu bogatul tot!
 
„Măi sărace, sărăcilă,
De ce vrei să-mi faci în silă?
Nu-ţi pune punga cu mine,
Că n-ai cămaşă pe tine,
Nici nu ai turme de oi,
Nici coşar cu păpuşoi,
Nici car mare-n patru boi
Ca să poţi cinsti cu noi.”
„Mai bogate, bogăţele!
Dacă ai averi de-acele,
Nu-mi scoate ochii cu ele.
Că averile de frunte
Sunt ca un izvor de munte,
Astăzi curge şi îneacă
Şi mâini scade s-apoi seacă!
De ai turme mari de oi,
Ai şi turme de nevoi,
Că pe unde-s turme blânzi
Sunt şi lupi mereu flămânzi.”
„Măi sărace, sărăcilă!
Face mi-aş de tine milă
De n-ai fi tu om pizmaş
Şi la inimă vrăjmaş.”
„Măi bogate, bogăţele!
Nu fi duşman gurii mele,
Că nu-ţi vreau nici rău, nici bine,
N-am ce împărţi cu tine.
Tu ai care cu opt boi,
Ai coşar cu păpuşoi,
Eu, un cal bun de nevoi!
Tu ai bani de vânturat,
Galbeni mulţi de semănat,
Eu am numai un topor
Care mi-e bun frăţior,
Dar ce-aduni tu într-o vară,
Eu adun numai într-o seară,
Că toporul mi-i vrăjit,
Cu tăişul oţelit,
Şi când el se întoarce-n vânt,
Cad bogaţii la pământ.
Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-o vadră de Cotnari
Şi de plată n-ai habar,
Că săracul când cinsteşte
Varsă sânge şi plăteşte!”

Rezumat extins la poezia Bogatul şi săracul de Vasile Alecsandri

„Bogatul și săracul” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care prezintă o imagine a societății românești din secolul al XIX-lea și a discrepanțelor sociale dintre bogătași și săraci. Poetul folosește o metaforă puternică – un copac – pentru a reprezenta diferențele sociale și economice dintre aceste două clase sociale.

Poezia este împărțită în trei strofe, în care poetul descrie în detaliu copacul, începând cu rădăcinile, trecând prin trunchi și crengi, până la frunze și fructe. În prima strofă, poetul descrie rădăcinile copacului, sugerând că acestea reprezintă săracii din societate, care se zbat într-o lume plină de neajunsuri și greutăți.

În a doua strofă, poetul descrie trunchiul și crengile copacului, sugerând că acestea reprezintă clasa mijlocie a societății, care se zbate să se mențină între săraci și bogați.

În final, în ultima strofă, poetul descrie frunzele și fructele copacului, care simbolizează bogații din societate, care se bucură de toate privilegiile și bogățiile.

Poetul subliniază că toate clasele sociale sunt importante în societate și că fiecare dintre ele contribuie la funcționarea acesteia. Cu toate acestea, el sugerează că discrepanțele economice dintre aceste clase sociale sunt inechitabile și că ar trebui să existe mai multă egalitate și justiție în societate.

Un fapt interesant despre poezia „Bogatul și săracul” este că aceasta a fost inclusă într-o adaptare muzicală creată de compozitorul român Gheorghe Zamfir, intitulată „Balada pentru vioară și fluier”, care a fost lansată în anul 1980. Adaptarea muzicală a fost inspirată din poezia lui Vasile Alecsandri și a fost apreciată pentru frumusețea și sensibilitatea sa. Melodia a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai iubite lucrări ale lui Gheorghe Zamfir și a contribuit la popularizarea poeziei „Bogatul și săracul” în întreaga lume.