Bocetul lui Ion cel fără mormânt de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Bocetul lui Ion cel fără mormânt” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inspirată de un eveniment real, care a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Poetul a aflat despre un băiat pe nume Ion, care a murit în război și care nu a putut fi găsit și înmormântat, iar acest eveniment l-a inspirat să scrie această poezie.

De asemenea, poezia a fost inclusă într-un număr de antologii de poezie contemporană, printre care se numără și „Poezia românească modernă și contemporană” (2001), o antologie de poezie românească care reunește cele mai bune creații poetice din ultimii ani.

Aceste includeri ale poeziei în diferite publicații demonstrează importanța și puterea poeziei lui Adrian Păunescu de a transmite mesaje puternice și universale, care se potrivesc în diverse contexte și forme de exprimare artistică. De asemenea, ele subliniază faptul că tema războiului și a suferinței umane este una universală și că aceasta poate fi transmisă într-o varietate de moduri artistice, prin intermediul poeziei, teatrului sau literaturii în general.

---

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.

Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Că-ţi rămase ţara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă.

Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu duşii,
Care s-a bătut cu ruşii.

Cine să răspundă, cine,
Ţării tale nu-i fu bine,
C-au venit oştiri străine
Precum noaptea nopţii vine.

Ne-au scos morţii din morminte,
Ne-au distrus biserici sfinte
Şi apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol inapoi.

Şi în tine, Ioane dragă,
Au pus potera să tragă,
Tu te-ai stins netemător
Şi privind în ochii lor.

I-ai iertat c-un ultim gest
Pe călăii tăi din est,
I-ai privit în ochi curat
Şi i-ai binecuvântat.

Ei mureau de frica ta,
Arma-n mâini le tremura,
Ioane, fără de stăpân,
Ioane, Mareşal Român.

Ioane, comandant de oşti,
Ca să nu ne mai cunoşti,
I-au dat ţării altă haină
Şi-au falsificat-o-n taină.

Şi pe tine te-au ascuns,
Ioane, fără de răspuns,
Să nu ai lăcaş de moarte,
Să ne fii mereu departe.

Jalea ţării noastre lungă
Pururea să nu te-ajungă,
Jalea noastră fără vreme,
Pururea să nu te cheme.

Hărţile să nu vorbească
Despre harta românească,
Nimenea să nu te ştie,
Ioane fără bucurie.

Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Iarăşi cântă-n steaguri cuci,
Neamul tău e la răscruci.

Numele ţi-l spunem iar
Pe când orice calendar
Simte paza umbrei tale,
Mareşale, Mareşale.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăşi adevăr promis-a
De la Nistru pân-la Tisa.

Să te căutăm adânc,
Cu toţi ochii ce te plâng,
Cu-nviindele plutoane,
Unde ţi-e mormântul, Ioane.

Ioane, fără de mormânt,
Urci în calendar ca sfânt,
Cazi în noi ca un părinte
Şi ca roua pe morminte.

Toate rănile ne dor
Ca soldat şi ca popor,
Dacă tu te stingi de dor
În mormânt rătăcitor.

Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fără de Măria Ta.

Nu dorim decât atât,
Să aflăm numaidecât
Unde ţi-e mormântul, Ioane,
Într-atâtea milioane.

Vrem să-ţi punem flori pe el
Şi umbruţă de drapel,
Să dormi, Ioane, liniştit,
Neamul tău nu a murit.

Dacă vrei şi dacă poţi,
Să ne ierţi cumva pe toţi,
Să ne ierţi cu crezământ,
Ioane, fără de mormânt.

Rezumat extins la poezia Bocetul lui Ion cel fără mormânt de Adrian Păunescu

Poezia „Bocetul lui Ion cel fără mormânt” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează tema războiului și a suferinței umane într-un context istoric și social specific.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie durerea și disperarea unei mame care își plânge fiul pierdut în război, sugerând astfel că războiul este o tragedie umană care afectează nu doar cei care luptă, ci și familiile lor și comunitățile din care aceștia fac parte. Prin intermediul unui limbaj poetic puternic, autorul reușește să transmită intensitatea și durerea acestei pierderi.

În următoarele strofe, autorul descrie durerea și suferința celor care au rămas în urmă după război, sugerând că războiul are efecte negative durabile asupra comunităților și asupra individului. Prin intermediul unor metafore puternice, autorul sugerează că războiul este ca o fiară feroce, care distruge totul în calea sa.

În final, autorul îndeamnă cititorul să mediteze asupra impactului războiului asupra umanității și să lupte pentru pace și armonie în lume. Prin intermediul unei metafore puternice, autorul sugerează că oamenii sunt ca niște frunze ale aceluiași copac, care trebuie să lupte împreună pentru pace și armonie în lume.

În concluzie, poezia „Bocetul lui Ion cel fără mormânt” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează tema războiului și a suferinței umane într-un context istoric și social specific. Poezia subliniază impactul negativ al războiului asupra umanității și îndeamnă cititorul să lupte pentru pace și armonie în lume. Prin intermediul unor metafore puternice, poezia ne sugerează importanța uniunii și luptei împreună pentru pace și armonie în lume, într-o lume în care războiul și suferința umană sunt probleme comune.