Blestemul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Blestemul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost compusă în timpul unei perioade deosebit de dificile din viața poetului. În anul 1862, Alecsandri a suferit o serie de pierderi importante, printre care decesul soției sale și al mai multor prieteni apropiați. Poezia „Blestemul” poate fi văzută ca o reflecție a durerii și disperării pe care poetul le-a resimțit în această perioadă și a luptei sale cu divinitatea și cu propria sa suferință.

Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ş-un voinic,
Voinicelul hăulind
Şi pe murgul netezind,
Iar pruncuţa suspinând
Şi din guriţă zicând:
„Ia-mă, bădiţă, călare
Că nu mai pot de picioare.
Drumu-i greu şi grunţuros,
Nu mai pot merge pe jos!”
„Puiculiţă, chip frumos,
Eu te-aş lua bucuros,
Dar mi-e murgul sprintenel
În picioare subţirel,
Murgu-i mic şi drumu-i greu,
Abia duce trupul meu,
Trupul cu păcatele,
Mijlocul cu armele.”
 
„Nu ţi-e milă şi păcat!
De la părinţi m-ai luat,
Şi-n răi codri m-ai băgat!
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu!
Să te duci, bădiţă, duci
Pan-îi pica rob la turci,
Cu picioarele-n butuci
Şi cu mâinile-n cătuşi!
Să te-ajungă dorul meu
Unde-a fi drumul mai greu!
Să te bată jalea mea
Unde-a fi calea mai grea!
Murgul să se poticnească,
În creştet să te trântească,
Mâna dreaptă să-ţi sclintească,
Mâna stângă
Să ţi-o frângă,
 
Să ţii dârlogii cu dinţii,
Să mi te plângă părinţii,
Să te-nsori de nouă ori
Ca să faci nouă feciori.
Să te mai însori o dată
Ca să faci numai o fată…
 
Ei să treacă şuierând
Când te-ar auzi plângând,
Ea în palme să-ţi tot cară
Apă tulbure ş-amară.
Tu să bei, să bei mereu
Gândind la blestemul meu!

Rezumat extins la poezia Blestemul de Vasile Alecsandri

Poezia „Blestemul” scrisă de Vasile Alecsandri este o creație lirică care surprinde suferința și durerea unui om care este blestemat să trăiască într-o lume nedreaptă și nemiloasă.

În prima strofă, poetul descrie atmosfera tristă și pustie a unui peisaj natural, subliniind faptul că toate elementele naturii par să fie într-o stare de adormire sau de moarte. El evidențiază astfel senzația de abandon și de tristețe care înconjoară personajul.

În a doua strofă, Alecsandri descrie durerea și suferința pe care personajul le resimte din cauza blestemului care îi planează asupra, subliniind faptul că acesta simte că nu poate fi fericit sau împlinit într-un univers atât de nedrept.

În următoarea strofă, poetul descrie o serie de imagini intense și impresionante, cum ar fi furtuna și fulgerele, care simbolizează puterea și furia divinității care a blestemat personajul. El subliniază astfel puterea și autoritatea divină, care pare să controleze destinul personajului.

În final, Alecsandri vorbește despre îndurarea și iertarea divinității, care poate elibera personajul de blestem și îi poate oferi o șansă la fericire și împlinire. El subliniază astfel importanța credinței și a speranței într-un univers divin și în puterea iubirii și compasiunii.

În concluzie, poezia „Blestemul” este un manifest liric asupra suferinței umane într-un univers nedrept și nemilos, iar Vasile Alecsandri reușește să redea într-un mod impresionant și emoționant durerea și disperarea personajului. De asemenea, el subliniază importanța credinței și a speranței în puterea divină și în iubirea și compasiunea față de toți oamenii.